- Bon matin, ma petite.
"Ce dulce suna vocea lui la telefon, si ce accent are...." - se gandi Lisa, imbujorata.
- Bonjour,mon amour.
- Astazi vreau sa`ti prezint pe cineva. Poti sa vii pe la pranz la cafeneaua de aseara ? Mai tii minte drumul ?
- Da, desigur. Voi fi acolo.
Lisa se aranja rapid si se indrepta spre local cu jumatate de ora inainte de intalnire, vroia sa`l surprinda pe Luke.
Verlaine era un mic bistrou cu vitrina, situat pe straduta ingusta. Avea peretii acoperiti de oglinzi palide de argint. Lisa se zgaia la ea, de pe strada de vizavi, cautandu`l cu privirea pe Luke. La un moment dat ochii i se oprira concentrati spre imaginea a doi indragostiti care stateau unul langa altul la o masa de langa fereastra. Cand tocmai Lisa isi imagina aceeasi situatie pentru ea si Luke, baiatul se intoarse la ea, cautand pe cineva cu privirea pe strada. Pentru o secunda interminabila, Lisa ramase inmarmurita la chipul lui. O saptamana intreaga traise ca intr`un basm si acum totul se darama in jurul ei.
- Luke , nu pot sa cred ! Asta era motivul pentru care intarzia de fiecare data ? Exista o alta ea in viata lui, o alta ea caruia ii promisese aceleasi lucruri care si ei.
Am crezut ca ... dar cuvintele refuzau sa mai aiba vreun sens. O lacrima i se furisa pe obraji, urmata apoi de multe altele. Fara sa se mai gandeasca , picioarele deja o purtau departe de scena la care tocmai asistase.
- Cum am putut sa cred in el? La ce mi`a fost mintea ?
Hoinarise intr`una pe strazile Parisului, pana cand o ploaie marunta , o facuse sa se adune in apartament. Se simtea parasita, inselata, si mai presus de tot , singura.
