Another day, another book.


- Dumnezeule, culcă-te ! E 2 dimineața...
Soră-mea țipa enervată lângă mine. I-am zâmbit simplu, și mi-am continuat lectura. A oftat adânc, și m-a lăsat în pace.
Dar cum puteam să dorm , când părțile interesante abia acum urmau ? Ochii, nu-mi făceau probleme ca de obicei, așa că în noaptea ce a trecut, plăcerea a crescut cu fiecare rând, cuvânt în parte. Nu știu cât de bine e să-mi petrec timpul așa, dar pentru mine e o plăcere, niciodată o pierdere.
O oră mai târziu, am auzit pașii mamii traversând holul întunecat, și-am știut că e momentul să închei. Dacă era să-i suport iarăși replicele, puteam foarte bine să o fac și când veneam de la școală , deși nu o condamn, știu că o face pentru că îmi vrea binele.

6:30 - Nu pot să spun că cele trei ore dormite, însemnau prea mult, pentru organismul meu, dar totuși, când m-am trezit simțeam o stare de bine. Am mai așteptat vreo cinci minute, să mă pot foi și întinde în voie, mi-am făcut dușul de dimineață, puțină pudră, un strat de rimel dat în grabă, și hainele luate în fugă. M-am oprit în fața oglinzii, m-am privit îndelung, am ridicat din umeri, și mi-am zis ca arăt acceptabil. Mai erau vreo zece minute, înainte să plec, în care puteam lua liniștită micul dejun. ” Acum de-aș găsi și fructele ! ” m-am încruntat, în timp ce verificam frigiderul. Fusesem atât de amețită , și îmbătată  în propria-mi fericire, că nu observasem platoul pe blat. ” Într-una din zile, n-o să-ți găsești capul ! ” m-am certat veselă.
Ca de obicei, paltonul era la locul lui, dar fularul, niciodată nu. Mă întrebam deseori, unde îl puneam, sau unde îl arunca soră-mea, pentru a-l pune pe al ei. În sfârșit îl găsesc, strecor cheia în broască, răsucesc de două ori, și aerul rece de iarnă, mă izbește puternic în față. Ai zice că m-am obișnuit deja cu asta, dar nu. Inspir puternic, să acumulez aer proaspăt în plămâni, și-mi fac drum înspre școală.
- Hei, ce faci ? Ai ajuns la școală ?
La capătul celălalt al telefonului L. abia bâlbâia ceva.
- E în regulă, ne vedem acolo !

Ei ,se pare că de data asta nu eram prima în clasă, numai bine, oricum aveam nevoie de tema la chimie. Mulțumesc , S. :)). Era începutul unei alte zile la școală, iar dacă nu a fost evident în fraza de mai sus, nu-l încep întotdeauna tocmai cu bine.

A trecut și ziua asta, în pauză cu capul în carte , chiar și în unele ore ” mai ” libere. Nu știu, sincer, realizez că nu mă pot abține. La sfărșitul cărții, satisfacția mea a fost și mai mare , deoarece, sunt fată, și presupun că oricine adoră un final fericit :-??.  Somnul , m-a cuprins repede în mrejele lui, și-am adormit, fără prea multe rețineri.

Sunt trează, de vreo oră, și-mi fac curaj să scriu ceva pe blog, să-mi las epuizarea din ziua de azi, să-și spună cuvântul. Eram destul de morocănoasă , când m-am trezit, dar acum mi-am revenit. Și cine știe, cât de mult o să rezist tentației să mai citesc încă o carte, înainte de ziua de mâine... de fapt,dacă stau să mă gândesc , astăzi e marți, și e serialul, deci , până la urmă, voi sta trează oricum , doar că ocupată cu altceva. De aici încolo, las aceste rânduri, să-și facă loc pe blog, încă o zi trecută din viața mea...

So much for that !

După o distracție binemeritată vineri - Thnks Kiry - , weekend-ul ăsta a trecut destul de liniștit. Obișnuitele treburi de sâmbătă, cu filmele, și cărțile , citite până dimineața târziu. Măcar atât să pot avea. Un somn lung cât să recuperez restul nopților nedormite în timpul săptămânii, și totuși pot aproba cu fermitate că nu sunt pregătită pentru școala, sau în niciun caz pentru două ore de matematică. I'm so dead ! Whateva'.
E de prin 2009 melodia, cred, dar e marfă. Jalnic pentru mine, că am gasit-o tocmai acum. 8-|, însă, go on, din nou Ciara. 

Încă nu sunt pregătită...


Repet același paragraf din ”poveste” până simt că îl știu pe de rost. Îmi place să îl recitesc. Mă face să visez la povestea mea. Și apoi mii de gânduri, își croiesc drum în interiorul meu. 
Se spune că ... nu e de ajuns să îți dorești, trebuie să lupți pentru acel ceva pe care îl vrei, dar eu nu o fac. Aștept doar... Vreau să am răbdare...
Până atunci, mă voi cufunda în lumea lor, una atât de diferită de a mea. Voi învăța și acum, cât și atunci. Dar până acolo ... aștept ...


P.S: Sună încurcat, dar mai mult de atât despre subiect nu vreau să vorbesc. Îmi e bine așa... pe moment. ^.^

Te-ai gândit vreodată, cât de mult înseamnă să vorbești cu o persoană, care într-adevăr te înțelege și nu te judecă ? Îți ia apărarea, deși vă cunoașteți de nici mai bine jumătate de oră, și totul pentru că într-un alt context s-a simțit la fel, dar ea a avut tupeul să zică și tu nu ? Te-ai simțit diferit - diferit în bine -, doar pentru că te-a tratat ca pe o persoană normală, nu existau nici zâmbete nici lacrimi, nervi, sau bătaie de joc, ci doar cuvinte, sentimente care aveau nevoie să curgă, fără să găsești un înțeles în fiecare ? Să te simți liber să-ți exprimi părerile, fără să atragi priviri curioase,batjocoritoare, sau ignorante ?

Sincer, îți mulțumesc. Nu m-am simțit de mult așa. Mersi că m-ai ajutat încă odată să descopăr că coperțile nu au nimic de-a face cu interiorul. Ești de apreciat, și e fraier ăla care nu o face.

Sângerând...


Urăsc când mă simt așa. Slabă, cu inima tremurând de fiecare dată când mă gândesc la asta, și nu mai vreau. Nu-mi place. Mă simt sufocată, mă simt obligată să reacționez așa. Parcă se rupe tot in mine, iar eu mă prăbușec încet și-n chinuri. Lovesc pământul reavăn și tot ce simt e amărăciunea pe care mi-o provoacă. Îmi strâng brațele în jurul picioarelor,și îmi ascult bătăile accelerate ale inimii. ”Sufletul” meu e sfărâmat de luptele care se dau în el. Și totuși o fac, cu fiecare părticică. Pentru că nu pot să mă abțin, pentru că cică îmi place să fiu așa, s-o fac pe martira. Pe dracu ! Nu mai vreau , nu mai suport. Îmi vreau zâmbetu` înapoi. Ăla real ...

Feelings. : )

I got an angel on the left sayin'.
Dont give in.
But the devil on the right's sayin'.
Let her in.
She wont stop kicking down my door.

But each time I try to play the good girl.
I let myself get in the way.
I try so hard to fight the bad girl.
But she's here to stay.

[ The way i feel : ) ].

Smoked...


- Apasă dracu pe trăgaci ! Nu te teme, nu ai motiv. Arată-le că oricât ai încerca , tu știi că nu ești diferită, că nu contezi deloc. Lasă naibii oglinda, nu te mai minți, că nu te ajută. Iți ascunde fața , nu ți-o ia. Iți place să crezi că există ceva mai bun, că mâine lucrurile o să se schimbe, că vei fi bine. Uite că nu e așa. Trece viața pe lângă tine, și tu stai deoparte și privești. Ia in mă-ta de proastă atitudine ! Ești ca o mironosiță.

Cum e cu Făt-Frumos ? Mai crezi în el ? Înca ... ? Băă e fumat , dă-l in p*la lui de fraier. De când trăiește ”high” il doare fix undeva. Ți-au luat locul altele, iar tu ai stat ca proasta și n-ai făcut nimic. Acu s-au dus dracu toate sentimentele. Tu încă crezi in povești, căcaturi de alea de doi bani, dar lor le pasă de tine ? Vezi tu , iubirea e subiect tabu, nimănui nu-i mai pasă. O adunătura de cadavre ambulante mâncătoare de căcat. Iar tu cu inocența ta ... mă scoți din sărite. Îți place să visezi , trăiești pe norișorul rău, rupt de lume... dar când o să te trezești și el dispare ? 




Și da presupun sunt prea dură , am obosit să-ți tot explic, de ce nu vrei să ințelegi ? Îmi pasă, asta pentru că sunt slabă, pentru că mie una mi s-a ars de toți. Te-aș scutura puțin, sa-ți bagi mințile in cap, dar momentan te las așa in lumea ta. Visează, încă... eu voi fi aici să-ți veghez somnul.

P.S: Nu te uit ...

Cum se face ca revin mereu asupra acelorasi sentimente ? Nu stiu. Sa le ia ... !


Am intrat iar in transa `trezirea la 6 jumate, la 7 la scoala pana la 1, apoi acasa, mancare, gasire de plictis` prin casa, si somn, apoi de la capat`. Da ma intreb ... cand se termina ? Raspuns: Niciodata. : )
Esti ca amaratu ala de iepuras , ce-ti baga aia morcovi in cur si functionezi non-stop. Eh, uite un adevar crud. Majoritatea credeti ca viata voastra are un sens, si poate asa e, n-am timp sa ma contrazic cu voi  ... dar a mea ? Nu are de-ala. Eu una n-am reusit sa-i dau niciunu.
Stau si tastez niste cuvinte amarate, am chef sa vorbesc cu cineva, dar momentan "apelatu orange e ocupat" , de parca ar fi vreodata acolo pentru mine, asa ca imi descarc "mofturile" aici. Nu-mi pasa care cititi si care nu, nu dau doi bani pe parerile voastre. Mi-am luat la revedere de la astea, in clipa in care in buletinu` meu nenorocit scria "18".
In fine, uite asa mai umplu cateva randuri, cu ochii in gura si corpul tipandu-mi dupa un somn bun, dar nici de ala nu mai am parte, n-am mai dormit, de 3 zile. Motiv ? Probleme cu capu presupun.


P.S: Atat am rezistat, cam tot ce am de dovedit, abia acum incepe. Si pentru ziua de azi, atat am avut chef, o persoana sa vorbesc, si cand nu am avut de unde , am ales blogu`, deci o idee buna ca il am pana la urma. : ) Bafta !

- Mă iubești ? m-a întrebat în timp ce-mi acoperea spatele gol,cu mii de sărutări.
- Da... i-am șoptit.
S-a oprit, și m-a tras mai aproape de el. Îi puteam simți respirația caldă pe față. M-a sărutat atât de apăsat , că am crezut că o să rămân fără răsuflare.
- Faci ceva pentru mine ? m-a privit lung in ochi.
Mi-am tras picioarele sub mine, și-am refuzat să-l privesc. Dar mi-a luat bărbia, și m-a indreptat către el.
- Te rog ... ochii lui erau atât de dulci, că nu l-am putut refuza.
- Bine...
- Mută-te cu mine...
M-am uitat indelung la el, era cât se poate de serios, aștepta răspunsul meu cu teama, puteam să văd asta din modul în care iși frângea buza, mereu făcea așa, când era nerăbdător. În mod normal , tu sau ea a-ți sări in sus de fericire, dar eu ... e mai complicat de atât, și el știe...
- Deci e un nu ? se uita la mine cu ochii lui mari și negri, iar ceva din glasul lui, m-a facut să-mi dau seama, că merita mai mult decât eram eu, dar nu i-am răspuns.
Într-un sfârșit s-a ridicat, și-a luat blugii și s-a întors din nou spre mine, încă aștepta să-i spun un "Da.". Dar nu puteam , mi-era frică de mine, de ce puteam să-i fac. Și-a adunat toate hainele, m-a sărutat pe obraz, dupa care și-a indreptat pașii spre ușă. Aș fi putut să-l opresc, dar n-am vrut. S-a oprit totuși in prag.
- Voi reveni ... Să știi, nu renunț. Îmi pare rău.
Se întoarse pentru o clipă, și l-am văzut zâmbind. Un zâmbet de băiețel obraznic, care tocmai a facut ceva rău. Dar mi-a plăcut. Mi-a facut cu ochiul și-a plecat.
Am rămas in sosete si cămașa, ghemuită in pat, încă privind spre locul în care cu câteva ore în urma dormea el. Acolo îi era locul, acolo ... m-am străduit să nu accept ce avea inima să-mi spună, dar știam că pierdusem deja lupta aia, așa că am scâcit lung înainte să-mi las mintea, să-mi șoptească adevărul ...  "Acolo ... lângă mine. "

Vreau doar să uit. Să trec cât mai repede de perioada asta. Vreau o viață a mea, fără târfele de care sunt inconjurată zilnic, de prefăcuții care trec simplu pe lângă tine, și cred că te cunosc de o viață și in ochii lor ești doar o alta proastă inutilă, menită să fii subiectu lor de bârfă, că nu ești destul de bună... Destul de bună pentru ce ? Să vă pup in cur, cu fiecare ocazie ? Ahahaha, uite că mor de râs. N-am să mă transform intr-un lingău ca voi, nu mersi.  Uite că mă piș pe voi fraierilor ! Rupeți p*la cum că pe voi vă barfește lumea. Ei și dacă așa e ? Ce morții mamii voastre , vă credeți așa de sfinți ?
Dumnezeule, cât m-am săturat de toate căcaturile astea, imi vine să țip, să sparg, să nu știu ... nu mai vreau să-mi inăbuș  durerea ca de fiecare dată. Vreau să te privesc in față și să te pot injura, să-ți f*t una, fără , să mă critici, s-o fac pur și simplu pentru că am simțit nevoia. Dar n-o fac, asta pentru că deși voi mâncați căcat despre mine, eu mă consolez cu gându că sunt mai bună ca voi, că pot să fac lucrurile de care voi nu mă credeți in stare, că n-o să cedez și să vă dau satisfacția, pentru că mai presus de voi sunt eu, eu cu visele mele, eu cu problemele mele, așa, că mai du-vă dracu, și lăsați-mă in pace.


În sfârșit, m-am mai calmat, tâmplele nu-mi mai zvâcnesc așa puternic, dar gustul amar din gură e tot acolo. Mă retrag totuși la un duș lung si fierbinte , am nevoie să-mi dezmorțesc mușchii, ș-apoi să mai dau o tură până afară să-mi răcoresc furia. Noapte bună, celor pe care ii iubesc, și care-mi sunt alături.
- La ce te gândești acum ?
Și-a tras scaunul lângă mine , și m-a luat de mână. Mă privea curioasă, cu ochii ei mari și căprui, și i-am zâmbit.
- La tine.
Mi-a lăsat mâna să cadă, și-a ferit privirea și o cută de îngrijorare i-a apărut pe frunte. Și-a ferit câteva șuvițe de pe față , s-a aplecat înspre mine ,s-a uitat pentru o clipă in ochii mei, iar zâmbetul i-a dispărut.
- Încrederea se câștigă, mi-a șoptit la ureche.
S-a ridicat în cele din urmă, și a plecat, iar eu nu am putut să o urmez. Picioarele refuzau să se miște, așa că am rămas acolo și am privit-o cum se îndepărtează grăbita spre ieșire.
Pentru ca am fost odata mica, pentru toate fetele dragute si nazbatiile pe care le faceam , pentru cat de "cuminte" eram, pentru ca zambeam tot timpu`, pentru copilarie.

Paris - te iubesc. [ Part XVI ]

- Luke ? Unde sunt ?
Lisa deschise incet ochii, si il lua de mana.
- La hotel, ieri ai lesinat. Mi`a fost frica.
- Ieri ?
- Da , ieri , dormi de mai bine de o zi. Doctorul zice ca o sa te recuperezi in cateva ore si cu o masa buna. Stai ma intorc.
Luke disparu pe usa, iar Lisa se ridica din pat si facu cativa pasi pana la geam. O adiere placuta de vant ii mangaie chipul palid. Luke isi strecura mainile in jurul ei, ea intoarse capul si se privira in ochi.
- Sa nu ma parasesti, Lisa, spuse el, incetisor. Sunt indragostit de tine, te iubesc.
- Dar nu prea stii sa o arati ,zise ea, cu o luminita in ochi. De ce nu ma saruti ? , chicoti.
El se supuse.
- Am ceva pentru tine, ii sopti Luke, cand reusi sa se desprinda de ea, si ii inmana doua bilete.
- Romania ?! exclama Lisa.
- Da, ne intoarcem, nu conteaza unde suntem , nu vreau decat sa fiu cu tine, iar daca Romania este , atunci asa sa fie.
Lise se incrunta. Luke tresari.
- Nu`ti place ?
- Nu !
Lisa incepu sa rada. Luke, facu ochii cat cepele, nu stia ce vroia Lisa sa spuna.
- Ramanem, asta daca esti de acord. Vreau sa ramanem aici.
Luke o imbratisa si o umplu de sarutari. Era fericit. Erau fericiti. Se iubeau, iar viata lor cam avea sa se schimbe, in viitor.

Paris - te iubesc. [ Part XV ]

Nici bine nu oprise taxiul la aeroport, ca Luke o si lua din loc. Nu avea timp de pierdut, trebuia sa ajunga la ea inainte sa plece. Avea atat de multe sa ii spuna. Intr`un final ajunse la anunturile cu zborurile, cel spre Romania decolase cu 10 minute in urma. Luke isi opri privirea disperat, asupra orelor de zbor. Urmatorul avea sa fie peste cateva ore. Pana atunci ,ea ar fi fost deja de negasit. Incepu sa tremure si isi inclesta pumnii puternic.
- Am pierdut`o !
- Pe cine ?
Cunoastea glasul prea bine, dar ii era frica sa se intoarca, daca ea nu era acolo, daca isi imaginase?
Dar glasul insista.

- Deci pe cine ai pierdut ?, vru sa stie Lisa.
- Pe fata pe care o iubesc, ingana Luke.
- Oh, inteleg, iar Lisa dadu` sa plece, dar Luke o prinse de mana si o imbratisa.
- Tu unde crezi ca pleci ? ranji chinuit Luke.
- Nu stiu...
Luke ii cuprinse chipul in maini, si o privi in ochi.
- Nu ma iubesti, nu ? De asta ai vrut sa pleci ?, iar glasul lui se stinse.
- Vroiam sa plec fiindca te iubesc, si ca te`am vazut cu ea, pareati atat de fericiti , Lisa incerca un zambet,dar in zadar...
- Ea ? Care ea? , Luke parea de`a dreptul confuz.
Lisa isi pleca privirea in pamant si replica: - Cea din cafenea ! V`am vazut.
Luke incepu sa rada. Lisa il privi rece.
- N`ar fi trebuit sa raman, isi trase mana din a lui, isi sterse lacrimile.
- Era sora`mea. Cea pe care vroiam sa o cunosti.
Lisei i se inmuiara picioarele, iar Luke o prinse inainte sa se prabuseasca.
- Lisa ! Lisa ! Revino`ti !

Paris - te iubesc. [ Part XIV ]

- De ce renunti ? o intreba Kat ingandurata, in timp ce asteptau decolarea avionului.
Intrebarea o luase prin surprindere pe Lisa, nu prea se gandise la asta, stia doar ca vroia sa plece.
- Mi`e frica...
- Sa ce ? Sa fii iubita ? Sau sa iubesti ?
- Cred ca amandoua...
- Cand te`ai schimbat ? , murmura Kat.
- Nu am facut`o.
- Atunci de ce fugi ? Unde e Lisa, care nu renunta la nimic ? Unde e Lisa, care lupta pentru visele ei si pentru binele celorlalti ? Nu crezi ca e timpul sa o faci si pentru tine...In plus, uite te suna ca disperatu`, nu cred ca nu te iubeste.
- De ce`mi spui toate astea acum ?
- Pentru ca e cazul, sa faci ceva si pentru tine, pentru ca meriti, prostuto, o tachina Kat.
Lisa zambi , o imbratisa pe Kat , si ii multumi printre lacrimi.

Paris - te iubesc. [ Part XIII ]

Luke, ajunse la hotel, mai greu decat isi imaginase. Pierduse sirul apelurilor, si nu intelegea ce se intamplase. Inima i se facuse ghem de durere si disperare. Unde era Lisa a lui ?
- Buna ziua ! Camera 104 ! Cu Lisa, va rog !
- Imi cer scuze, camera este goala.
- Ce ? Cum ? Cand s`a intamplat asta ? , disperarea ii sfasia vocea.
- Domnisoarele au platit si eliberat camera si au plecat acum jumatate de ora.
-Si nu stiti unde le`as putea gasi ?
- Ma tem ca nu.


Luke, iesi la fuga din hotel.
Unde sa o caute ? Unde a plecat ? Si de  ce?
In urma lui, receptionerul, isi aminti, si il striga instinctiv.
- Cred ca stiu !
- Ce ?, se rasti Luke, imediat regretandu`si tonul. Ma scuzati, orice puteti sa`mi spuneti va rog.
- Una dintre domnisoare, a cerut rezervarea a doua bilete. Nu stiu exact unde, dar daca asta va poate ajuta...
- O , nu ! Se intoarce acasa...Va multumesc, striga in urma lui, impleticindu`se in cautarea unui taxi.


"Stiu ce vrei sa faci si nu pot sa te las. Nu inteleg ce s`a intamplat ! Lisa, asteapta`ma. Nu pot renunta la tine." Luke spera ca Lisa sa vada mesajul, poate avea sa ramana, poate il astepta, si daca nu ? Ochii i se umezira, si sangele ii pulsa salbatic in vene, iar traficul din Paris, il facea sa inebuneasca, cu cat ajungea mai tarziu, cu atat o pierdea mai mult.

Paris - te iubesc. [ Part XII ]

- O Doamne, Lisa ! Ce`ai patit ?, cuvintele grele de spaima ale lui Kat , o facura pe Lisa sa tresare.
- Era cu alta...si alte lacrimi i se strecurara in fuga pe obraz.
Lisa, se arunca in bratele lui Kat, si`si aseza obrazul pe umarul acesteia.
- Cum indrazneste sa`ti faca una ca asta ? striga Kat, devenind brusc furioasa.
- Nu, vreau doar sa plec, vreau sa uit.
- Trebuie, trebuie sa fie o greseala. Sigur te va suna, si iti va explica tot. Putem astepta...
- Kat, hai sa plecam , te rog...l`am vazut intelegi ? Cu ea...Vreau sa ma intorc acasa ... Mi`e dor...
- Dar tu nu fugi , niciodata...
- Nu am iubit niciodata...
- Oh inteleg. Bine,  vom pleca, iti promit...
- Scuze , Kat, sunt o egoista. Tu poti sa ramai, stii Louis, vreau sa fii fericita...
- Ne`am despartit ieri, sopti.
Lisa se opri din suspinat, si o privi uimita pe Kat.
- Imi pare atat de rau , am crezut ca ...
- Lisa, a fost doar o distractie de moment, doar ma stii, am decis amandoi , sa o lasam asa, si ca o sa ne mai intalnim, nu e nimic... Hai fa`ti bagajele. Sun la aeroport.

Telefonul Lisei suna incontinuu, dar ea refuza sa raspunda. Pentru ea nu mai avea rost, ce putea sa`i spuna , mai mult decat era deja.



Paris - te iubesc. [ Part X ].

Lisa reusi , sa raspunda la telefon, dupa cel de`al 3-lea apel.
- Bon matin, ma petite.
"Ce dulce suna vocea lui la telefon, si ce accent are...." - se gandi Lisa, imbujorata.
- Bonjour,mon amour.
- Astazi vreau sa`ti prezint pe cineva. Poti sa vii pe la pranz la cafeneaua de aseara ? Mai tii minte drumul ?
- Da, desigur. Voi fi acolo.



Lisa se aranja rapid si se indrepta spre local cu jumatate de ora inainte de intalnire, vroia sa`l surprinda pe Luke.
Verlaine era un mic bistrou cu vitrina, situat pe straduta ingusta. Avea peretii acoperiti de oglinzi palide de argint. Lisa se zgaia la ea, de pe strada de vizavi, cautandu`l cu privirea pe Luke. La un moment dat ochii i se oprira concentrati spre imaginea a doi indragostiti care stateau unul langa altul  la o masa de langa fereastra. Cand tocmai Lisa isi imagina aceeasi situatie pentru ea si Luke, baiatul se intoarse la ea, cautand pe cineva cu privirea pe strada. Pentru o secunda interminabila, Lisa ramase inmarmurita la chipul lui. O saptamana intreaga traise ca intr`un basm si acum totul se darama in jurul ei. 

- Luke , nu pot sa cred ! Asta era motivul pentru care intarzia de fiecare data ? Exista o alta ea in viata lui, o alta ea caruia ii promisese aceleasi lucruri care si ei.
Am crezut ca ... dar cuvintele refuzau sa mai aiba vreun sens. O lacrima i se furisa pe obraji, urmata apoi de multe altele. Fara sa se mai gandeasca , picioarele deja o purtau departe de scena la care tocmai asistase.
- Cum am putut sa cred in el? La ce mi`a fost mintea ?



Hoinarise intr`una pe strazile Parisului, pana cand o ploaie marunta , o facuse sa se adune in apartament. Se simtea parasita, inselata, si mai presus de tot , singura.

Paris - te iubesc. [ Part IX ].

In masina care ii ducea la Pont de l`Alma, Luke pastra o distanta discreta intre ei,abia abtinandu`se sa o ia in brate si sa o umple de saruturi, umpland tacerea cu intrebari despre ziua care tocmai trecuse.

- Doamne, ce prost sunt, nu pot sa o pierd. Nu stiu ce a facut din inima mea, dar nu pot sta o zi departe de ea. Trebuie, trebuie sa o fac sa ma ierte. Ochii lui Luke tradau tristete si totusi speranta.

Masina scrasni din frane si opri in cele din urma la chei, iar ei de grabira sa urce in stralucitorul Bateau Mouche, luminat frenetic.  In timp ce vaporul aluneca usor in josul fluviului, Luke o conduse la una dintre banchetele din fața. Farurile ambarcatiunii imprastiau in jur luciri magice in timp ce alunecau pe sub fermecatoarele poduri ale Parisului, si monumentele magnific iluminate.
Lisa ramase uimita, nu vazuse niciodata Parisul din aceasta perspectiva.


- Iti taie rasuflarea , murmura.
- De fapt , mie altceva imi taie rasuflarea, replica Luke, intinzandu`se instinctiv sa o ia de mana. Apoi, in timp ce vasul aluneca tacut pe sub arcada de umbra a unui pod, el se apleca si o saruta.
- Ti`am simtit lipsa azi.
- Si eu , raspunse Lisa.
Il privi in ochi si simti iarasi curentul electric dintre ei.
- Cred ca m`am indragostit de tine, Lisa.
- Ăăăă...fața ei se lumina intr`un zambet. Cred ca si eu m`am indragostit de tine.
- Crezi ca ar putea iesi ceva bun din asta ?
- Nu stiu , ridica ea din umeri. Apoi rase. Si nici nu`mi pasa.
Rase si el.
- Stii, esti unica. Sunt sigur de ce simt pentru tine, si cred ca imi e frica sa nu te pierd, cel putin azi am simtit ca inebunesc, ca te`am facut sa astepti atat.
- Ăăăă...murmura ea din nou, dar de data asta el o lua in brate , o saruta si ea ii raspunde la fel de intens.

 
In urmatoarele zile, lumea lor lua un alt sens, se simteau bine unul in compania celuilalt, si petreceau cat mai mult timp impreuna sub luminile scanteietoare ale Parisului.

Paris - te iubesc. [ Part VIII ].

Lisa astepta o dupa`amiaza intreaga ghemuita pe fotoliu sa apara Luke, ii promisese de mai bine de cateva ore ca va ajunge, iar nerabdare ii crestea cu fiecare minut care trecea.
- Stai linistita va veni...
Vocea lui Kat o facu sa tresara.
- Poate nu ...  poate a uitat deja, Lisa isi feri cateva suvite de par.
- Hai ma lasi, poate nu esti constienta de cum te privea. Ha, ha ! Nu pot sa cred, ca tocmai tu te`ai indragostit. Se pare ca e adevarat ce se spune, Parisul chiar face minuni, chiar si in cazul tau.
Lisa, rosi. Oare era asa ? Chiar se indragostise?
- Da, cred ca da, iar vocea i se stinse.
Cand se hotărî , sa renunte in sfarsit la a`l mai astepta, in usa se auzi in ciocanit grabit si apasat.
- Kat raspunde tu , eu ma bag in pat.

Doua secunde mai tarziu...
- Hei Lisa, te cauta cineva.
- Da,da vin acum. [ Inima ii tresari, dar nu vroia sa`si faca sperante din nou ]
- Buna frumoaso, spuse Luke , dupa un urias buchet de trandafiri rosii pe care ii inmana Lisei.
- Da, buna, zise Lisa cu vocea sparta, desi chipul ii radia de fericire.
- Am fost retinut  cu ceva, imi pare atat de rau , dar am venit sa`mi iau revansa, si sa incerc sa te fac sa ma ierti, Luke zambi chinuit.
- Cum zici, replica Lisa indiferenta. [ Nu vroia sa stie ca statuse in ultimele ore , gandindu`se continuu la el, avea si ea putina demnitate, desi trupul ei se zbatea inconstient sa se lege de al lui. ]
- Esti gata ? Ne astepta masina jos !
- Masina ? Credeam ca iesim sa ne plimbam.
- Asa e, hai.




Paris - te iubesc. [ Part VII ].

- A, serios ? De fapt, eu trebuie sa`ti marturisesc ceva...
Ea isi lasa amuzata capul pe o parte:
- Da ?
- Prima oara cand te`am vazut, mi`am spus ca esti cea mai frumoasa femeie pe care am vazut`o vreodata. Mi`am dorit sa te revad. Seara de azi a fost o dorinta implinita pentru mine.
In lumina lunii ochii lui sclipeau stins, inima Lisei incepu` sa bata cu putere. Isi lipira buzele si trupurile , lumea paru` sa se retraga in jurul lor si pentru o secunda se pierdura unul in celalat. Cand se dezlipira, Lisa avea rasuflarea taiata.
- Imi pare rau ... n`ar fi trebuit.
Luke, isi ridica privirea spre cerul instelat si ofta ingandurat. Lisa pastra tacerea, desi inima ii batea nebuneste.
- Eu cred ca a fost superb.
Cand isi coborî privirea spre ea, Luke o vazu` zambind. Nu`i venea sa creada, o prinse de talie, si o saruta din nou, de data asta isi puse in sarut toate emotiile pe care le simtise de cand o intalnise. Isi impletici degetele printre ale ei , si  se retrasera la hotel.

Drumul Lisei s`a incrucisat din nou cu al meu. Soarta stie cum sa o ia pe scurtatura. Luke, o privea admirativ , in timp ce ii mangaia chipul de portelan.

Lisa se trezi in sunet de voci inabusite si chicoteli. In usa camerei stateau Luke si Kat. Lisa simti bataia unor fluturi in stomac la vederea lui.
- Buna, spuse ea.
- Buna si tie, spuse Luke, intrand in camera..
Ducea in mana o farfurie pe care se balansa o farfurie plina ochi cu clatite si un pahar.
- Multumesc pentru aseara, zambi Luke.
- Pai , n`a fost nimic, il saruta Lisa.
- A fost , pentru mine. Chiar si asa, a fost cea mai frumoasa noapte petrecuta pana acum ... si inca ceva.
- Alte surprize ? Ca`mi plac, cele facute de tine.
Se privira pentru o secunda si incepura sa rada.
- Trec mai tarziu sa te iau , vreau sa te duc undeva.
- Bine, astept.
Luke o saruta si disparu pe usa.