Paris - te iubesc. [ Part VI ].

Cand Lisa si Kat ajunsera la petrecere, deja incaperea era plina de lume. Louis iesi sa le intampine si sa le faca cunostiinta cu prietenii lui. In timp ce , cei doi indragostiti isi vedeau de ale lor, Lisa se retrase langa bufet , in compania unui pahar de sampanie.
- Deci, ne intalnim din nou ?
Cand Lisa isi intoarse privirea , langa ea, statea baiatul la care se gandise incontinuu de la incident. Tresari, la privirea lui insistenta si isi repeta " Relaxeaza`te".
- Da, cred ca da. Acum ma urmaresti sau ce ?
- Se poate spune si asa.
Vorbele lui o luasera prin surprindere.
- Ăăă, bine, cum zici, eu trebuie sa plec.
- De ce? Te grabesti ?
- Da, am ceva de facut.

Ajunsa in strada, privi in jur, si grabi pasii.
- Nu, te rog, nu fa asta.


- Asteapta putin, nici macar nu stiu cum te cheama !
In urma ei , vocea lui țipa disperata ... isi intoarse instinctiv capul, si astepta intepenita pana acesta se apropie de ea.
- Pai, da, eu chiar nu stiu cum te cheama ...
- Lisa ...
- Bine, Lisa [ vocea lui suna a neincredere, ar fi vrut sa`i spuna in acel moment ce lupta ii provocase in suflet, dar nu vroia sa strice momentul ]... Ce zici de o plimbare ?
- De acord.
Chiar spusese asta ? Chiar acceptase?
 - Super, deci stiu locul asta , cu mancare grozava, ce zici ?
- Ok, de ce nu...


In timp ce strabateau strazile, linistea dintre ei ii incomoda pe amandoi.
- Deci , esti de pe aici ?
- Nu, sunt doar in vacanta. Dar tu ?
- Si eu la fel. Si deci, de unde esti ?
- Romania.
- Serios ? Si eu ! Adica, da...
- Pe bune? Nu pari ... Accentu , hainele, esti sigur ?
- Da, doar ca am crescut aici si acum cativa ani , ne`am mutat acolo. Ai prieten ?
- De fapt ...
- Da cred si eu ca da, ai dreptate, nu stiu de ce am intrebat. - Poate ca n`ar fi trebuit sa spere, normal ca avea prieten, cum ar fi putut sa nu aiba , cine nu ar fi iubit ochii aia ca doua perle negre, gropitele dulci pe care obrajii le tradeaza de fiecare data cand zambeste...-
- Nu. Nu , am.

Paris - te iubesc. [ Part V ].

- Hei, tu din nou.
- Da eu ! Iar tu ? Acum ce mai e ? Ma urmaresti sau ce ?
Dar inainte sa o lase sa plece din nou , Luke o opreste.
- Ce crezi ca faci ?
Fara sa mai reuseasca sa zica ceva, acesta o saruta. Se lasa dusa de val, si ii raspunse.
- Wow, da ai tupeu nu gluma.
Amandoi incepura sa zambeasca, iar Luke o lua de mana.
- De fapt, eu chiar as vrea sa o luam de la inceput. Crezi ca ... ?
- Îhî, de acord.
- Deci, dupa cum spuneam eu sunt Luke , si tu ... ?


- Luke ? Luke ? Hai frate , odata, trezeste`te !
- Ce ? Unde ?
- La ce naiba mai visezi acu` ma ?
- Nimic, ma , nimic.


Cateva ore mai tarziu Luke era gata pentru petrecere, cu gandul inca la misterioasa fata peste care daduse in ziua precedenta.

Paris - te iubesc. [ Part IV ].

Lisa, ajunse la hotel mai repede decat isi imaginase. Tot drumul , isi repetase acelasi lucru, de parca nu s`ar fi saturat : - Cine e el, cine se crede, doar pentru ca e frumos, si ...
Atunci ii pica fisa " - Frumos ? ".
Pentru cateva minute , isi derula in minte toata scena,  pana cand imaginea lui ii aparu` in fața ochilor. Statea intinsa pe pat si se gandea la el. Dar oare de ce? Ce cauta strainu` asta in gandurile ei ? De ce ii invadeaza sentimentele atat de repede? Nu, trebuia sa inceteze. Ea nu are timp de asa ceva.


- Hei , m`am intors.
- Era si timpul !
- Ce ai ma ? Puteai sa vii cu noi, si totusi ai refuzat. Acum e tot vina mea...
- Nu stii ... ai dreptate, scuze. Doar ca idiotul asta... [ Inchise ochii , si un zambet i se strecura pe buze ].
- Idiotul ala... Alo ? Planeta catre Lisa.
- A da, da... ăăă, nimic lasa, mai bine tu. Cum a fost intalnirea cu faimosul Louis ?
- Pai...


Cele doua au ramas treze pana dimineata tarziu povestind despre cele petrecute si facandu`si planuri pentru urmatoarele zile. Desi Lisa, nu vroia sa`i deranjeze pe cei doi, Kat ii explica ca Louis nu are nici o problema cu asta, si ca chiar o invita la petrecerea ce urma a doua zi.

Paris - te iubesc. [ Part III ].

- Da vrei sa te feresti odata !
- O da , scuze...

M`am ridicat furioasa de jos, mi`am trantit nervoasa palaria inapoi pe cap, si ma intorc sa`i spun ceva de dulce cand , observ ca desteptu` se uita la mine ca la nu stiu ce noutate.
- Ce ? Am ceva pe fata ? Atata`mi mai lipsea. Inceteaza sa te mai holbezi, si inca astept scuzele alea.

Ca si cum l`as fi trezit din visare, scutura perplex din cap si balbaie ceva...
- A da, scuze, de fapt ti`am zis sa te feresti...
- Asta inainte sau dupa ce ai cazut peste mine ?
- Pai...inainte.

Ma intorc si dau sa plec, cand cineva ma trage de mana ...
- Acum ce? ... ma rastesc enervata la culme, la el.
- Am uitat sa facem cunostiinta...si afiseaza un zambet tampit pe fata.
... [ Asta chiar vorbeste serios ? ]
- Eu sunt Jean-Luc, dat poti sa`mi zici Luke. Si tu ?
- Eu nimic, eu am plecat, si lasa`ma in pace !


  Frumoasa, nu cred ca am mai vazut asa ceva pana acum , si ce ochi ... Ăăă, trezeste`te Jean-Luc, nu`i de tine...dar totusi...
Jean-Luc, ramase mut privind in continuare la  fata care se pierdea in multime, indepartandu`se cu fiecare moment tot mai mult de el, cu inima batandu`i puternic in piept, si picioarele zvacnind de dorinta de a fuge dupa ea...

Paris - te iubesc. [ Part II ].

Am facut rapid un dus, mi`am aranjat buclele, putin fard, si rochita mea rosie cu buline,mi`am asezat palaria pe cap, ceva comod in picioare, aparatu si am sters`o la o plimbare.
Am colindat strazile, intortocheate, pana cand am obosit. Ma simteam ca intr`un labirint. Si acu , iesirea , va rogg :o3 ?
M`am oprit in fața unui local cu o terasa, dragut amenajata, am luat loc si am cerut ceva de baut. Mi`am scos harta si am inceput sa ma orientez , in cautarea unei scurtaturi spre Turnu` Eiffel, dar degeaba. Cand chelnerul sosi, m`am gandit ca nu am ce pierde: 
- Excuse moi !
- Oui, mademoiselle.
- Pouvez-vous me dire comment aller a Tour Eiffel ?
Dupa ce mi`a explicat cum stateau lucrurile, am urcat in primul metrou care ducea cel mai aproape de loc.
- A durat ceva timp si totusi uite`ma aici. Ma intreb unde sunt cei doi iubareti ....



- Fereste`te !
- Ce ? Hei nu !
In urmatoarea secunda, ma trezesc lipita de asfalt, cu tipu` asta aterizat deasupra mea.





Paris - te iubesc. [ Part I ].

Prima zi, dintr`o saptamana de tot rahatu`. In fine, mai nou Kat a intalnit "supertipu" asta acum cateva zile, si e indragostita pana peste cap, si asa am ajuns eu târâtă, la nu stiu cati km departare, sa`si revada iubirea. A oops, am omis, tari diferite [ Ea - Romania + El - Franta = Dezastru. ]. Grozav !
- Lisa, fato grabeste`te odata, pierdem trenul !
- Da,da,da, cum spui ! Vin,acu !

- Bă, trezirea ! Am ajuns!
- Inca cinci minute...
- Lisaaaa...
Pana, apuc sa ma dezmeticesc, Kat, ma trage de mana si ma imbranceste afara pe , peron.
- Deci sa ghicesc...Am ajuns.
Schitez un nenorocit de zambet, si privesc buimaca in jur, apoi spre Kat, care radia de fericire.
- Hai ma pe bune ?
- Ce ? Nu poti fi si tu odata fericita ? Paris , intelegi ? Fa`ti o viata !
- Am deja una , si da , sunt fericita, pentru tine.... in fine, hai da`i drumul , bucura`te cat vrei , ai o saptamana la dispozitie , dupa sa nu te mai aud.
- Stiam eu ! Esti cea mai buna !
- Da, da ! Am mai auzit`o.


Doua ore mai tarziu , despachetam bagajele , IN LINISTE, cand Kat incepe sa tipe isterizata in camera de alaturi. Ma impiedic incercand sa ajung cat mai repede la ea, si raman tampita, cand o vad agitandu`se in ultimul hal, aratandu`mi ceva pe geam.
- Uite, uite !
- Ce ?
- A venit.
- Cine ?
- Louis.
Dupa cateva minute,Kat ne face cunostiinta, [ hmm , ce zici de 1.70 si restu`..., brunet, ochi verzi, imbracat ca la parada, yeaks , clar nu genul` meu , dar whateva` ], iar tipu ne invita la un tur al orasului.]. Stramb sarcastica din nas, si le dau inaintare, n`am de gand sa particip la asa ceva, mai ales dupa privirile pe care cei doi si le dadeau, asa ca mi`am facut propriul plan de distractii.


Paris , ferea, ca vin !
Statea lipita de calorifer, cu cana de vin fiert  fierbinte in mana, cu narile inundate de mirosul prajiturilor si a scortisoarei, cu picioarele batand ritmic, sunetul colindelor ce umpleau camera, cu buclele castanii ce`i atarnau gingas pe umerii dezveliti.
In intunericul de`afara, luminile de sarbatoare imprejmuiau orasul, facandu`l sa vibreze sub dansul stranic al fulgilor , iar ochii ei de culoarea caramelului priveau atent la jocul lor. Pentru prima oara , stia ce simte, era din nou ea, ea cea calda, cu zambetul pe buze, si ochii zglobii, cu vise ce asteptau implinite, si speranta.
Un sentiment cald, i s`a asezat in suflet.
Era acasa.
Ma gandesc putin la tine, dar evit, imi fac rau singura. De fapt, azi cand v`ati postat amandoi in fata mea, abia m`am abtinut nu te privesc pe furis. Mi`am aplecat capul, am strans agitata din ochi, incercand sa`mi sterg imaginea voastra impreuna din minte, mi`am inclestat puternic pumnii, si mi`am muscat limba. As fi vrut sa va fac sa dispareti.  Dar am ramas, acolo, si am asteptat sa pleci...
Tu oare nu vezi? Tu oare nu simti cum bate inima mea? Ca eu nu. Cred ca s`a descarcat. De fapt, poate aud fantoma unei batai, si va mai sta aici pentru o vreme.
E ridicol, pentru ca vezi tu, eu inca imi amintesc porecla pe care mi`o dadusesi cand obisnuiam sa vorbim ~ "Hapilici", pentru ca spuneai ca eram fericita si zambeam tot timpul ~, dar acum, pana si de asta ma privezi.
Dar acum ce zici? Ma mai vezi? Mai zambesc? Sau am renuntat? Nu stii , nu?
Acum mi se pare ca toata zambetele pe care le`am  impartit nu mai sunt de ajuns.
Kiry: facem copii? ;;)
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: La xerox?
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: :d
Kiry: colori?
Kiry: !
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: E mai ieftin alb-negru :|
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: Daca`ti permite bugetu, facem colori =;
.× Rwar.Caramica=p~ ×.:
Kiry: pai eu vreau un neegar.
Kiry: ca sa aiba **** mare
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: Alb-negru at ?
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: :))
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: Ce bou esti :-L
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: De unde scoti omule un negru, din 2 albi? :))
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: Esti nebun?
Kiry is typing...
Kiry: coloram sperma..x_X
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: :))
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: Cu carioca?
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: Sau vopsea?
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: Sa fie mai rezistenta in timpul impactului?
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: Si pana la fecundatie?
Kiry: vopsea ca tine mai mult
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: :-?
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: Zici?
Kiry: da
Kiry: x_X
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: Bun :>
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: cand?
Kiry: pai acuma , ca esti singura? x_X
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: in camera
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: nu in casa =))
Kiry: oke, nici o problema.
Kiry: :p
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: 8-| Obsedatule :*



Sa nu zici ca n`am zis si despre tine :-". Mersi ca`mi faci ziua mai buna >:D<. As usually.:*


:*.
Pur si simplu , Sătula !
Sincer, nu stiu, am incercat sa vad partile bune, dar nu, nu prea le gasesc, si chiar imi doresc sa nu fie asa cum vad eu lucrurile. : ). Dar sunt, pentru ca pana si Ea imi da dreptate. De fapt, ar fi trebuit sa o ascult de mai demult, dar am crezut in prostia asta, ca am inchis ochii, cand toata lumea incerca sa ma faca sa vad ca erau mai multe rupturi, decat legaturi. Legaturi , pe care am incercat sa le tin strans, m`am certat cu mine, pentru ele, mi`am ars mainile, incercand sa le protejez, si totusi, incep sa realizez, ca eu eram singura care incerca de fapt. Mare prostie din partea mea, pacat, sincer.
Dar in final, toate astea nu vor duce decat la scarba, sunt absolut dezgustata de asemenea porcarii, nu`mi plac deloc, d`aia am incercat sa le fac sa fie adevarate, pentru  ca credeam. Si poate ca undeva, adanc, inca cred, dar nu indeajuns incat sa inchid ochii si sa mai las de la mine, nu , s`a terminat. Am pus Punct, unul de care n`o sa treaca nimic, de fapt, stii ce? O sa ma transform in tine, asa, profitoare, o cretina lamentata, care nu stie decat sa `si planga de mila, ca sa castige .... de fapt ce`ar putea castiga? Compasiune? Eu nici asta nu simt, dar presupun ca voi nu vedeti cum vad eu , asa ca o credeti, ca e mai usor. In fine. Inchei aici, spunand ca eu ma schimb, poate nu la suprafata dar in interior, ma schimb si nu neaparat in bine. Ma schimb exact in ce vreti voi, asa ca multumesc, ca sa pot sa ma integrez in lumea voastra de falsi, asa voi face, pana o sa descopar si eu ceea ce am nevoie, lucru de care sunt foarte constienta. : ). Inca odata, multumesc !

Muzica, dansul si cartile pentru mine sunt o poarta spre o alta realitate. Totul e atat de simplu, si`n acelasi timp atat de complicat.
Simplu, fiindca e de ajuns sa`mi schimb atitudinea: nu voi mai cauta fericirea. de acum incolo sunt independenta, imi vad viata prin proprii mei ochi si nu prin ai altcuiva. Pornesc cautarea aventurii de a fi vie.
Complicat: de ce nu`mi caut fericirea, daca am fost invatata ca e singurul scop care merita osteneala? De ce ma aventurez pe un drum de care altii se feresc?
Pentru ca trebuie sa fiu diferita,pentru mine, si pentru ca pana la urma ce e fericirea?
Dragoste,se spune. Dar dragostea nu a adus si nici nu va aduce vreodata fericirea. Dimpotriva, nu e decat neliniste, un camp de lupta, nopti nedormite, cand ne intrebam daca e bine ce facem. Adevarata dragoste, e plamadita din extaz si agonie.
Sau liniste. Linistea? Daca ne uitam afara, niciodata nu e liniste. Iarna lupta cu vara, soarele si luna nu se intalnesc niciodata, tigrul il vaneaza pe om, omul se teme de caine, cainele o vaneaza pe pisica, ea il vaneaza pe soarece, iar soarecele ne sperie.
Banii...ei bine, ei aduc fericirea. Atunci oamenii care au destul incat sa traiasca foarte bine ar putea sa nu mai munceasca. Dar nu, ei continua sa se zbata si mai mult, ca si cum s`ar teme sa nu piarda tot. Banul la ban trage, asta e adevarat. Saracia poate duce la nefericire, dar contrariul nu e adevarat: bogatia nu aduce neaparat fericire.
Eu am cautat fericirea de cand ma stiu - acum nu vreau decat bucurie. Bucuria e ca sexul, are inceput si sfarsit. Eu vreau placere. Vreau sa fiu multumita - dar fericita ? Nu mai cad in capcana asta.
P.S: Inspirat din P.C : Vrajitoarea din Portobello.
- Inceteaza !
- A clipit speriata ! Si si`a indreptat privirea spre mine.
- Asculta...Ceva ti`a atins subconstientul, poate te`ai gandit ce s`ar fi intamplat daca nu l`ai fi intalnit pe el si te`ai vazut pe tine in locul ei. In clipa aceea creieru` a incetat sa mai functioneaze. Spiritul a iesit din trup, s`a dus pana in infern si s`a intalnit cu demonii trecutului. O transa haotica, dezorganizata, care te indeamna sa faci un lucru bun, dar practic inutil, se va intoarce la el oricum, si tu o stii bine.
- Dar, poate o sa fac sa inteleaga.
- Dar tu ai inteles, inainte sa apara el ? Si`a lasat ranita privirea in jos.
Eram pe punctul de a`i spune ca transa provocata de frica te paralizeaza, te lasa fara reactie, corpul nu mai raspunde, sufletul dispare. Ca s`ar fi speriat rau de tot daca destinul nu l`ar fi scos in cale pe el.
- E important sa lasi soarta, sa`si spuna cuvantul si sa hotarasca ce e mai bine pentru toti.
Nu parea convinsa, dar totusi s`a dat inapoi, si si`a indreptat grabita pasii spre cafenea, iar eu am urmat`o. Si`a ales la intamplare o masa, si si`a comandat o cafea. Am ramas acolo o vesnicie, fara sa scoatem o vorba, privindu`ne doar -fara un zambet, fara lacrimi, fara nimic-, si m`am intrebat oare ce lupte dadeau in sufletul ei acum.