Paris - te iubesc. [ Part XII ]

- O Doamne, Lisa ! Ce`ai patit ?, cuvintele grele de spaima ale lui Kat , o facura pe Lisa sa tresare.
- Era cu alta...si alte lacrimi i se strecurara in fuga pe obraz.
Lisa, se arunca in bratele lui Kat, si`si aseza obrazul pe umarul acesteia.
- Cum indrazneste sa`ti faca una ca asta ? striga Kat, devenind brusc furioasa.
- Nu, vreau doar sa plec, vreau sa uit.
- Trebuie, trebuie sa fie o greseala. Sigur te va suna, si iti va explica tot. Putem astepta...
- Kat, hai sa plecam , te rog...l`am vazut intelegi ? Cu ea...Vreau sa ma intorc acasa ... Mi`e dor...
- Dar tu nu fugi , niciodata...
- Nu am iubit niciodata...
- Oh inteleg. Bine,  vom pleca, iti promit...
- Scuze , Kat, sunt o egoista. Tu poti sa ramai, stii Louis, vreau sa fii fericita...
- Ne`am despartit ieri, sopti.
Lisa se opri din suspinat, si o privi uimita pe Kat.
- Imi pare atat de rau , am crezut ca ...
- Lisa, a fost doar o distractie de moment, doar ma stii, am decis amandoi , sa o lasam asa, si ca o sa ne mai intalnim, nu e nimic... Hai fa`ti bagajele. Sun la aeroport.

Telefonul Lisei suna incontinuu, dar ea refuza sa raspunda. Pentru ea nu mai avea rost, ce putea sa`i spuna , mai mult decat era deja.