” Alege... ”


Nu se temea de dificultăţi: ceea ce o speria era obligaţia de a alege alt drum. Să aleagă un drum însemna să abandoneze altele... ” - Paulo Coelho.



Își răsuci de două ori părul, aranjându-l într-un coc simplu. Își clătina capul dintr-o parte în alta studiindu-și chipul palid, în oglindă. ” Aleg să continui ? Sau să renunț ? ” Și-ar fi dorit să găsească o cale să îmbine cele două întrebări în ceva avantajos.
 ” Să continue... era o altă luptă de dus, cu ea însăși, și restul... ” .
 ” Să renunțe... o făcea o lașă în ochii ei ”. 
Îi era din nou frică. Se temea pentru viitorul incert, ce se încăpățâna să-și facă loc în viața ei, și pentru trecutul plin de amintiri amare, care o pândea la fiecare pas.
Nu putea să dea cu piciorul la tot ce primise până acum, dar știa că nu mai rezista unor noi dezamăgiri. Sufletul ei se sfărâma, cu fiecare zi care i se aduna la amalganul de sentimente care o sufocă.
 Își îngroapă fața în palme, și un scâncet lung, îi străbate pieptul. Două lacrimi înghețate i se scurg pe obrajii fierbinți și roșii. 


 

Stropi de ploaie...


.× Rwar.Caramica=p~ ×.: Vreau frate ceva, si nu stiu ce.*
Mădu`: toti vrem x_X.
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: Vreau sa ma plimb prin ploaie .:x


Huh ciudat nu ?  Dar aș vrea să mă plimb în ploaie. Stropi mari și reci, să-mi răcorească durerea din suflet, să mă înconjoare în dansul lor liber, să-mi ascundă lacrimile ce-mi înțeapă ochii triști. Să mi se prelingă ușor pe trupul ud, să-mi mângâie și aline rănile sângerânde, să-mi spele cicatricile din suflet.



Mădu`: da, da, cu umbrela, te stiu
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: nu
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: chiar as avea chef de ploaie.


Am strâmbat din nas la afirmația ei. Nu, fără umbrelă, vreau să fiu liberă. Să-mi plimb picioarele desculțe pe asfaltul fierbinte, acum răcorit de ploaie, să mă învârt până o să obosesc, să râd ca-n vermurile vechi.Să închid ochii, și să-mi las imaginația să alerge liberă, contopindu-se cu lacrimile norilor, să -mi coloreze universul gri.


Mădu`: eu nu
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: sa ploaie incet
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: cu picuri mari
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: si eu sa ma plimb prin ploaie
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: sau prin ninsoare
.× Rwar.Caramica=p~ ×.: dar e prea frig.


Și fulgii au magia lor, dar stropii de ploaie, sunt diferiți. Chiar și așa mici cum sunt, uneori reci, alteori calzi, uneori iubiți, alteori urâți, îți alină durerea și nemulțumirile. Iubesc ploaia, însă uneori mă ascund de ea, atunci când devine furtună, mi-e frică de cum se poate schimba totul. 

  
   În liniștea nopții întunecate, doar ceasul ticăie slab și temător. Un glas grav, înăbușit, mă face să tresar. Deschid leneșă ochii, și caut cu privirea ora. Oftez greoi, și-mi trec degetele prin așternuturile fine. Îmi las ochii să mi se acomodeze, privind la bucata de geam neacoperită de perdelele groase, și negricioase ,pe unde se întrezăresc câteva raze pierdute ale lunii .
   Același glas prinde contur din nou, gemând mai intens de data asta, făcându-mă să strâng puternic din ochi. Simt o respirația caldă, mângâindu-mi pofticios gâtul. Mă încordez, strângând așternuturile, în pumni. Încep să tremur incontrolabil și-mi doresc să înceteze.
   Secundele se scurg cu fiecare ritm alert al inimii mele. Găvanele goale din care a pierit și ultima picătură de culoare mă sfridelesc , arzând flămânde, cercetându-mi trupul dezvelit. Mii de furnicături încep să alunece peste corpul meu inert, prins între panică și tentație, și îi simt buzele calde și molatice plimbându-se în voie pe obrajii mei reci. Îmi mușc interiorul buzei, până simt gustul sărat al sângelui, invadându-mi gura, ca o explozie de artificii.
   Șoapte nedeslușite,haotice se prelingeau în agonie între noi. Mă agățam de frica mea cu fiecare gram de speranță rămasă, însă degeaba. Mă prinde din nou în mrejele lui, rânjind inuman, la disperarea mea.
” Tic-Tac ” - glasul lui acoperi agitația din interiorul meu. Râse grav și demonic, apoi în lumina slabă a dimineții se evaporă, lăsându-mi un gust amar.
   Pentru moment, dispăruse. Dar la noapte Demonul meu, avea să se întoarcă. Era o luptă cu fantomele trecutului, la care niciunu nu era dispus să renunțe.

De ce ?
Simplu: Orgoliu. :).
Să fie asta ? Sau doar ideea că nimic nu mai e de ajuns.  Și încerc... dar se pare că nu încât să reușesc.
Mi-aș dori ca mâine să fie diferit.
Mi-aș dori să te pot iubi așa cum îți dorești.
Mi-aș dori să te fac să înțelegi atitudinea mea.
Mi-aș dori să nu mă mai grăbesc așa.
Mi-aș dori să pot schimba ceva.
Mi-aș dori să-mi fie mai ușor.
Dar nu îmi e.
Și totuși ...

~ Nu-mi frânge inima.
Înainte să ți-o dăruiesc.
Nu-mi spune nu.
Înainte să te întreb.
Nu-mi spune că nu merge.
Înainte să încerci.
E prea mult de pierdut.
Ca să greșești. ~ F.S ^.^

Încă o zi trecută doar ca să treacă. Încă o zi în care nervii mi-au fost la pământ, și ai mei pare ca altceva mai bun nu aveau de făcut decât să mă calce și mai tare pe bătătură. Și încerc pentru a 100a oară pe ziua de azi, să nu uit să respir, să mă calmez,și să nu fac ceva ce o să regret mai încolo. Și iar mă simt ca naiba, și iar nu-mi vine să fac nimic.
” Ieși afară ! ” a țipat la mine.
Ah mai lasă-mă dracu în pace ! Pot decide și singură când am chef să ies, sau să stau în casă. Și adevarul e că aș` fi ieșit, dar din nou ... ” apelatul orange nu poate fi contactat ”.
S-au dus zilele alea, s-au dus toate lucrurile frumoase în care credeam. Cred că am deschis ochii prea devreme, cred că mi s-au luat speranțele , înainte să mai cred în ceva.
S-au făcut praf toate. De la vise, la speranțe, la dragoste, la școală, la tot ce însemna lumea mea. Nu mai am chef să lupt pentru nimic. Mi-e indiferent , dacă mâine e la fel, sau se va schimba ceva. Pentru că  știu că nu o să se întâmple. Ca rămâne la fel...

Înapoi la început...


Îmi îndrept pașii obosiți spre casă. Prin întuneric, traversez aleea pustie. Aud scârțâitul sâcâitor pe care cizmele mele, îl fac,cu fiecare pas prin zăpada proaspătă, îmi simt tâmplele zvâcnind puternic, și starea de angoasă îmi crește cu fiecare secundă. Las în urma mea, suspine reci, și o dâră de tristețe. Durerea îmi străpunge inima ca un pumnal nemilos , și rece. Îmi strecor vârful limbii afară, și aștept până un fulg de nea se lipește vioi pe ea. Oftez greoi, și-mi continui drumul prin ninsoare. Mă topesc ușor în liniștea nopții până mă simt în siguranță.

Iubire...


M-ascund cerșind iubire-n vise suprapuse.
Dorințe arse în prea multe ore scurse.
Șoapte vag rostite pe buze de pelin.
Cuvinte incărcate cu dulce-amărui venin.

Un iad ce-l fac al meu cutezător pământ.
Îngenunchez cu ochii în lacrimi în al meu înflăcărat mormânt.
Și simt că zbor, pierdută-n amintire.
Cu pași mărunți, spre tine pășesc temătoare, a mea iubire.


[ Creație proprie. :d ].

Încă odată îmi las visele , să zboare libere pe aripile vântului. Dar frâu liber imaginației să se joace cu culorile reci ale iernii , să dea viață peisajului înghețat ce se așterne înaintea mea. Mi-am rătăcit speranțele în clipa unui vis străin. Închid ochii și mă las purtată spre tărâmuri de mult uitate. Privesc din depărtare, și clipesc speriată de cât de multe s-au schimbat, cum aripile mi s-au frânt, pentru că am încercat să îmi iau avânt prea devreme, câte am distrus într-o clipă de încăpățânare.
Mă retrag cu pași mărunți, înapoi în colivie. Îmi întemnițez sufletul pentru a mia oară, îmi strâng forțat secretul la piept. Îmi las dorințele să se zbată încătușate...dar cu timpul nu le mai aud geamătul disperat, sfâșiind întunericul.  Într-un final, rămân cu privirea goală, mârâind gutural la amintirile care mă lasă fără suflare. 
S-a terminat...



Reflection of desire.


” Părerea mea e că omenirea s-a născut dintr-un conflict. Poate din aceast motiv fiecare avem o latură mai întunecată.Unii dintre noi aleg să o accepte. Alții nu au de ales. Restul luptăm cu ea. Iar la urma urmei e la fel de naturală ca și aerul pe care-l respirăm.La un moment dat cu toții suntem obligați să acceptăm adevărul. Pe noi înșine. - Pentru mine acea zi a venit. - Criminal Minds.
 

M-am trezit puțin prea bine dispusă. Sau o fi de la paragraful ăla ? Simt cum obrajii îmi ard neastâmpărați , și-mi mușc pofticioasă buzele. Gânduri jucăușe mi se strecoară în minte. Mă gândesc la miile de posibilități pe care le-aș putea încerca. Mmmm...
Și ca să alimenteze starea mea, melodia de pe fundal, îmi lasă un gust pervers. ” Let me show you something that ain't real. ”   E oare artistu în același gând cu mine, sau mă îndrept eu în cu totul alte locuri ?