Petrecusem jumatate din zi, in pat, citind. [ Lucru pe care il fac din ce in ce mai des, o pasiune pe care nu o credeam posibila, dar revenind...]. Terminasem cartea si mi`am incercat un timp gandurile. Vroiam sa potrivesc anumite piese, observasem de ceva vreme ca gandeam diferit, aveam noi idei , asupra vietii mele. Dar ma izbeam mereu de un zid, pe care scria urias: " Bacul !". Deja satula de cate ori primisem lectii asupra acestei teme [ Presiuni de la parinti, profesori, si prieteni, si da cred, ca de bine, dar nu pentru sanatate ], mi`am scuturat alene capul, in incercarea disperata sa fac imaginea sa dispara, dar n`am reusit. Si`apoi brusc, am inceput sa tremur speriata: Oare nu trebuia sa fac ceva ? Nu mai e prea mult timp, ca si asa trece al naibii de repede. Da, cu siguranta trebuia. Dar oare nu asta promisesem de fiecare data ? Am dus o lupta grea cu mine insumi pentru a nu ma ridica de acolo de unde stateam. Un gol total mi se asternu in minte. Eram ... chiar nu stiu daca as putea sa explic, ce am simtit, la momentul dat [ Obosita presupun psihic, fiindca incercam mereu sa caut anumite raspunsuri pentru prea multele intrebari care imi umpleau mintea, cand nu trebuia decat sa stau concentrata pe ce era cu adevarat real ]. Dar treptat , nelinistea a lasat locul meditatiei si am inceput sa`mi ascult sufletul, sau intuitia sau emotiile, in fine, depinde de cum simti. Orice ar fi fost acea parte din mine vroia sa vorbeasca, dar eu eram tot timpul ocupata, cu prostiile zilnice. Linistea ce ma inconjura, plutind agale, nemiscarea, tacerea m`a facut sa intru in legatura cu mine insumi. Si crezi sau nu, am invatat cate ceva despre lucrurile care ma preocupau, desi toate acele probleme, si agitatia erau departe cat timp am stat acolo nemiscata. M`am simtit convisa, ca urmatoarele decizii pe care aveam sa le iau erau cele corecte.
P.S: Pentru multi cartile, sunt pierdere de timp, dar pentru mine, cartile , inseamna sa visez cu ochii deschisi, si sa`mi deschid noi orizonturi.
Carti: Agatha Christie - Zece negri mititei.
                       - Cu cartile pe masa
                       - Oglinda sparta
                       - Trenul de Paddington
                       - Cele doua adevaruri
Oficial e scriitoarea mea preferata , avand in vedere tema cartilor.
Vreau sa te vad, acum.
Vreau sa te tin de mana.
Vreau sa te sarut.
Vreau sa ma joc in parul tau.
Vreau sa ma pierd in ochii tai.
Vreau sa te strang in brate.
Vreau sa te fac sa zambesti mereu.
Vreau sa dansez cu tine.
Vreau sa plecam oriunde.
Ia-ma de mana si vino. 
Ce m`a surprins cu adevarat era ca avea dreptate, iar spunand asta cu voce tare, m`a facut sa realizez,ca eu stiam asta undeva in adancul meu si ca abia acum imi dadeam seama  de ce aveam nevoie. Pana acum erau doar ganduri, simple fantezii, bucati rupte din mine, ce aveau sa ramana ascunse si care nu prea faceau parte din "revelatia" pe care o avusem. De fapt, surprinsesem , partea asta a mea, cand l`am intalnit pe F., calmul si seriozitatea cu care ma priveau m`a facut sa ma cutremur, dar simteam ceva placuta, linistea de care aveam nevoie era in privirea lui, doar ca , aici partea devine interesanta. Ce gasisem de fapt, era personalitatea lui si nu persoana, de fapt, e destul de dragut, insa clar nu genul` meu.
Nu, n`am un "gen", acum ca ma gandesc, pur si simplu a fost sa fie...adica, nu, n`a fost sa fie, suna mai bine.


P.S: Maybe I`m a dreamer, but i still believe...
Pielea mi`a tremurat agitata , sub caldura apei ce curgea frenetic , imbratisandu`mi armonios corpul. Undeva in suflet o raza de speranta, batea in ritmul melodiei ce umplea incaperea,  dorindu`si sa`si spele gandurile rele, odata cu dârele de apa ce se prelingeau neincetat , pe pielea cafenie ,muschii scancind usor sub fierbanteala ei. Tineam ochii stransi, incercand sa nu las gandul sa`mi scape, clipa mea de vis, fremata puternic, facandu`mi bataile inimii sa se accentueze cu fiecare strop de apa care`mi apasa trupul.
Un singur firicel de sange se prelinge in jos pe brat, impletindu`se cu , culoarea pielii, distragandu`mi atentia.La inceput am crezut ca imaginatia imi joaca feste, capul imi bubuia puternic, si ochii ma dureau ingrozitor,dar, brusc o picatura de sange imi cade pe piciorul gol, imprastiindu`se ca un foc de artificii, completandu`se cu apa. De data asta, privesc atent, si vad ca taietura de la cot s`a deschis din nou, si ustura, lucru pe care nu`l observasem mai devreme. Oftez si`mi las trupul sa cada greoi in cada, pierzandu`ma in ganduri.  "- La ce bun? De ce te`ai bagat? Ar fi fost mai usor, daca ai fi stat deoparte ! Dar tu cum esti atat de incapatanata, n`ai putut ! Ai riscat si ai pierdut ! De ce nu m`ai ascultat de data asta ? " . Pff, asta`mi mai lipsea, constiinta mea, ma mustra, de parca nu ar fi fost de ajuns, dar am lasat intrebarile sa curga , pana avea sa se termine, si poate sa gasesc raspunsuri.
A sunat telefonul ala blestemat mai bine de o ora. Si n`am vrut sa`ti raspund. Stateam acolo,pur si simplu, cu telefonu intr`o mana, si cu paharul de cola in cealalta, cu privirea incețosata de la atatea lacrimi, priveam absenta pe dupa perdea, cu gandurile prea incurcate, ca sa mai pot actiona intr`un fel. Nu puteam sa`ti raspund, stiu doar ca ai fi ras, de cat de "prostuța" eram. Pentru ca acolo unde eu puneam sentimente, tu dadeai naibii tot`, unde lucrurile pentru mine aveau cea mai mare importanta, tu te pișai pe ele, dar asa eram eu, obisnuiam sa` pun la suflet fiecare actiune si cuvant al tau, atat de important erai pentru mine. Si ma iubeai si tu, stiu , in felul tau, pe care il detestam pe cat de mult il iubeam, tu erai baiatul rau si eu pustoaica cu care te jucai , si totusi tot la mine te intorceai mereu. Iar eu, nici nu clipeam si te luam in brate si te sarutam, ca nu vroiam sa te pierd. Dar tu , trebuia, ca de fiecare data sa ma ranesti, sa ma faci sa ma simt minuscula, buna de nimic, si mai ales, nu buna de iubit, ca cica eu nu meritam. Mi`am repetat de atatea ori sa renunt la tine, ca nu meriti ce am eu de oferit, de fapt tu nu meriti nimic,insa gandurile mele erau blocat in amintirile tale, si n`au vrut sa renunte, si tu n`ai vrut sa ma lasi, ma ademeneai mereu cu cate un cuvant dulce, iar eu eram prea fericita, sa mai vad dincolo de aparente. La naiba cu ele ! La naiba cu tine ! Iesi , din mintea mea ! Pleaca ! Ca poate o sa`mi treaca...Cert e , ca nu mai vreau, nu te mai vreau, ca nu mai pot, nu mai am lacrimi sa plang, si nici o inima de frant, s`au dus dracu` toate sentimentele. Sunt singura, faţa in faţa cu nopţile si cuvintele...

 
Nu ! - mi`a strigat ratiunea.
Dar, constiinta mea vinovata imi tot soptea ganduri negre. : )

Doua ganduri diferite, si totusi rupte din acelasi suflet, privite prin aceasi ochi.

E trecut de unu, lacrimile`mi curg siroaie de mai bine de o ora, si nu ma pot opri. Ochii imi sunt inundati si vad in ceata. Imi tin capul in palme, rezemata de scaun si tastez inconstient, cateva ganduri. Imi vine sa tip de durere, dar glasul meu e mut. E ultimul lucru pentru care as fi plans vreodata, n`as fi crezut ca o sa o fac, si totusi uite, plang ! Din cauza ei, doar a ei, de ciuda, de nervi , de... nu stiu , strang tare din pumni,si urmele unghiilor imi raman imprintate in palma, nu mai rezist. Cum sa ma opun, cum sa ii tin fața, cand nedreptatea asta cretina, imi macina gandurile. Ma roade in interior, pentru ca NU E CORECT ! NU E ! DELOC ! Mai mare tampita ca ea n`am cunoscut in viata mea. Poate ca n`as fi fost in starea asta in alta situatie, dar nu pot sa ma abtin, NU POT !
Stii si azi ti`am simtit lipsa. De fapt, azi mai mult ca oricand, la starea  pe care o am, mi`as fi dorit , sa fii aici, langa mine, sa ma iei in brate, sa ma strangi la pieptul tau, sa`ti simt caldura trupului si bataile inimii, sa`mi spui ca va fi bine. Dar m`am trezit, din visare, si tu nu erai niciunde, sau ba da, erai , dar cu ea. Alte lacrimi adunate, o alta suferinta adaugata, in amalganu de sentimente ce`au navalit afara. Azi durerea si`a pus amprenta pe chipul meu, n`am mai simtit asa de mult. Poate pentru ca`mi dau seama, ca iubesc mai mult un dor, o dorinta, sa fim la fel ca inainte, imi e dor de tine, de cel care erai. iar eu, un copil naiv, ce astepta sa vezi , dragostea ce ti`o poarta, ca te astepta cu bratele deschise, cu ochii umezi, cu speranta ca poate intr`o zi vei vedea. Imi astept sufletul inapoi, cu un zambet chinuit, agatat in coltul gurii, intinzand disperata degetele reci, pentru a te prinde. Am aprins si ars prea multe sperante, suflate lenes in bataia vantului, le`am aparat cand am avut pe cine, dar cand fug si se ascund de mine? Cum sa mai fac sa le prind? Imi scapa preau usor printre degete. Si cat mi`am dorit. Daca ai fi stiut, oare ai fi schimbat ceva?
Da bine, stiu, sunt constienta, nu sunt perfecta, nici buna, nici nicicum. Sunt aiurea. Si ? Am defecte cu miile, cu miile . Da si care mama naibii de problema voastra ? Lasati`ma in pace. Te urasc ! Va urasc ! Ma inebuniti , imi dati dureri de cap ! Nimic, absolut nimic nu e bine. Si ? Voi chiar nu vedeti ca eu nu mai pot ? Ca eu nu mai am lacrimi ? Sunt si eu om, sufar si eu ... doar pentru ca rad asta nu inseamna ca imi e bine. Dar ma trezesc diminetile ma privesc in oglinda si`mi zic " Inca o zi, hai stiu ca mai poti." Pt ca am nevoie sa fiu asa , ca daca nu sunt sarcastica si nu rad si fac misto de ce pot , am sa o iau razna. Deja, simt cum se prabuseste totu` in jurul meu , din nou, si nu stiu de unde o sa imi mai iau putere de data asta , nu stiu.




P.S: That`s all I am. : ).
Falsitate...
Da asta e cuvantu care`i defineste pe majoritatea din jurul meu. Chiar si pe cei care pretind a`mi fi prieteni, dar va zic eu , ca sunteti niste pupincuristi grozavi, iar eu ma prefac ca nu va vad, sunt curioasa, cand o sa cedati, va mai tine mult ? Dar, ma rog, cu cateva exceptii, si alea putine, nici nu`mi trebuie o mana intreaga sa`i numar pe degete, si e de preferabil asa, poate d`aia e o diferenta de la cer la pamant intre "amici" si "prieteni".
La o adica, frate, poate au dreptate, stiu si eu , viata e o mare curva, da ce sa`i faci? Oricum ai fi , roata tot se intoarce, si asta, cand te astepti mai putin. Dar eu una , m`am saturat sa ma prefac , ca nu`mi pasa, ca ba , pana la urma de vorba de viata mea.As vrea cateodata sa va pun fața`n fața cu oglinda, sa vedeti si voi, ce bine aratati cand sunteti niste ciufuti , plini de figuri, mari vedete, ce sa`ti zic :-j.
Si poate e vina, mea, ca v`am permis prea mult, ca pun mereu binele vostru pe primul loc , da ma eu sunt proasta, EU, EU, EU, ca nu ma gandesc niciodata la mine, ca incerc sa va fac voua pe plac, sa nu fiu nu stiu cum, sa fiti voi in centrul atentie, si ,nu , nici sa nu te gandesti, din partea mea ramaneti acolo, fiti voi centrul universului, fiti ce vreti voi, pe mine nu ma intereseaza, tot ce vreau e sa ma lasa`ti dracu` in pace.
Si da,ba, zambesc, pentru ca zice bine "Si cand imi vine sa imi dau palme ei se ofera sa imi dea pumni",  stiu pentru ca nu e prima oara, cand faceti asa, adica, cica imi sunteti prieteni, da, asta cand eu va ajut , va inteleg, si va dau sfaturi de cate ori aveti nevoie de mine, pana si mama rade de mine, si imi zice "ce mai face psiholoaga noastra azi?" , dar eu cand plang, si simt ca totul se prabuseste si am nevoie de cineva sa ma ia in brate sau sa`mi zica o vorba buna, at unde p*la mea suneti ? Ca tot ce aud de la voi e "aha, vezi tu ce faci", da mersi ma, mersi. 
Si`o sa ma intrebati curand "de ce te`ai schimbat? de ce vorbesti asa cu mine?" .Eii uite de aia. Ca m`am saturat. Mai vreau sa fac ceva si pentru mine, sa schimb ceva, ca m`am saturat sa`mi plang de mila de una singura, cand voi sunteti prea ocupati de persoana voastra. 
Dar nu ma, stiti prea bine, ca eu nu plang pe la fiecare colt ca voi, ca eu am zambit mereu, si stiti de ce ? Ca pot, pot fi sarcastica, pot sa rad in loc sa plang, eu pot. Pot pentru ca vreau, pentru ca voi credeti ca nu, dar am sa cred eu, si e de ajuns.

Si in ultimele zile, constiinta mea reflecteaza la anumite chestii. Aa, da , draci, am si eu de aia , UNEORI ! Ca cica altfel nu merge, mda, rahaturi. In fine. In mare parte, tind sa gandesc altfel , sa`ti zic sincer, mi`a mai trecut de tine, deja incepe sa mi se faca greata cand te vad cu "papusa" ta, nu hai pe bune , nu`s eu frumusetea frumusetilor, dar serios, adica SERIOS? Ha, ha , da`i foc nene. Ma acu`mi pare rau , c`am pus sentimente unde nu trebuia, chiar nu inteleg la ce kkt te`ai gasit tocmai tu , sa`mi complici existenta. A trebuit tu , sa te tot bagi, te`a mancat in c*r. Da na , ce sa zic, data viitoare sa mori tu , si nu  mai bun botu`. Si pun punct, ca mi s`a inacrit sa vorbesc de tine, du`teee, du`teee si te impusca, cu cele mai bune urari de bine ale mele.




Si ar mai fi ceva,da, eu nu pot scrie despre dragoste, eu nu pot sa aleg cuvinte frumoase, sa descriu ce simt, si mi`am dat seama prea tarziu , ca eu nu pot fi asa , ca eu nu iubesc, nu in modul ala. Viata mea momentan e in stadiu de negare, ma sufoca, si e al naibii de enervant, da whateva`, ceea ce ma chinui eu sa zic, ca poate nu pricepi , e ca  nu o sa mai ma chinui sa va pup in c*r, ca sa nu credeti ca sunt nebuna, sau mai stiu eu ce, nu , e gata, eu sunt eu, si asa va fi, si o sa aflati probabil din posturile urmatoare. Pana atunci, haidi pa si week-end placut.
Sunt obosita. Am avut o droaie de invatat, si n`am reusit decat putin. Si nu mai stiu ce sa fac. Am nevoie de o vacanta. Sunt extenuata psihic si fizic la greu, si noptile abia adorm, si diminetile cand ceasul suna abia ma trezesc, ma foiesc nervoasa prin asternuturi si`mi spun somnoroasa “inca 5 minute”, si asa se fac 10 sau 15, pana ma hotarasc in sfarsit, sa ma trezesc, mormaind plictisita. Pierd notiunea timpului din ce in ce mai des. Nu mai stiu cand e azi si cand e maine, pur si simplu stiu ca trebuie.  Monotonia ma prinde si pe mine in sfarsit din urma, iar eu ii cedez neputiincioasa, pentru ca nu mai vad motive, sa zambesc, sau sa lupt, pentru ceva, am nevoie de "nou", in viata mea. In capul meu e o mare zumzaiala, uit mereu cate ceva si imi e din ce in ce mai greu sa ma tin pe picioare. Ma intreb oare , unde a ramas copila vesela, cu chef de orice,  oricand? Poate a murit odata cu sentimentele pentru tine.
Mi-am aruncat rucsacul si chitara nerabdatoare in tren, mi-am inchis telefonul si am privit pentru o ultima oara inapoi, fara vreun gand sa ma intorc prea curand.Cat despre tine, vreau sa stii ca te iubesc, iar astazi las rostit in bataia vantului un ultim "te iubesc" , sper sa`l poarte pe aripile lui pana la tine, sa`l simti cand o sa`ti mangai obrazul cald si sa`ti faca inima sa tresalte. Si da , recunosc sunt o lasa ca fug asa, fara cuvinte de adio, vreo explicatie pentru gestul meu necugetat sau un ultim sarut , dar gandul ca ma vei prinde in imbratisarea ta calduroasa, si eu nu as putea sa ma mai gandesc vreo secunda sa plec departe de tine, imi face piele de gaina, si nu, nu as fi rezistat, dar acum e randul meu, sa aflu cine sunt eu, sa-mi urmez visele, iar aici imi e imposibil.
  Imi ocup grabita un loc, langa geam, il aburesc putin  , imi prind nasul distrata de el, incerc sa uit, sa-mi gasesc ocupatie,  deschid mp4 si dau play la nimereala, dar deja o senzatie ciudata imi incearca stomacul , un nod tampit si`a facut loc in gat si o lacrima mi se strecoara in fuga pe obraz, e melodia noastra, si nu, nu vreau si nici nu pot sa dau inapoi,imi sterg obrazul cu podul palmei si  schimb melodia , inchid ochii, in plus o sa fie un drum lung.