Muzica, dansul si cartile pentru mine sunt o poarta spre o alta realitate. Totul e atat de simplu, si`n acelasi timp atat de complicat.
Simplu, fiindca e de ajuns sa`mi schimb atitudinea: nu voi mai cauta fericirea. de acum incolo sunt independenta, imi vad viata prin proprii mei ochi si nu prin ai altcuiva. Pornesc cautarea aventurii de a fi vie.
Complicat: de ce nu`mi caut fericirea, daca am fost invatata ca e singurul scop care merita osteneala? De ce ma aventurez pe un drum de care altii se feresc?
Pentru ca trebuie sa fiu diferita,pentru mine, si pentru ca pana la urma ce e fericirea?
Dragoste,se spune. Dar dragostea nu a adus si nici nu va aduce vreodata fericirea. Dimpotriva, nu e decat neliniste, un camp de lupta, nopti nedormite, cand ne intrebam daca e bine ce facem. Adevarata dragoste, e plamadita din extaz si agonie.
Sau liniste. Linistea? Daca ne uitam afara, niciodata nu e liniste. Iarna lupta cu vara, soarele si luna nu se intalnesc niciodata, tigrul il vaneaza pe om, omul se teme de caine, cainele o vaneaza pe pisica, ea il vaneaza pe soarece, iar soarecele ne sperie.
Banii...ei bine, ei aduc fericirea. Atunci oamenii care au destul incat sa traiasca foarte bine ar putea sa nu mai munceasca. Dar nu, ei continua sa se zbata si mai mult, ca si cum s`ar teme sa nu piarda tot. Banul la ban trage, asta e adevarat. Saracia poate duce la nefericire, dar contrariul nu e adevarat: bogatia nu aduce neaparat fericire.
Eu am cautat fericirea de cand ma stiu - acum nu vreau decat bucurie. Bucuria e ca sexul, are inceput si sfarsit. Eu vreau placere. Vreau sa fiu multumita - dar fericita ? Nu mai cad in capcana asta.
P.S: Inspirat din P.C : Vrajitoarea din Portobello.