- Inceteaza !
- A clipit speriata ! Si si`a indreptat privirea spre mine.
- Asculta...Ceva ti`a atins subconstientul, poate te`ai gandit ce s`ar fi intamplat daca nu l`ai fi intalnit pe el si te`ai vazut pe tine in locul ei. In clipa aceea creieru` a incetat sa mai functioneaze. Spiritul a iesit din trup, s`a dus pana in infern si s`a intalnit cu demonii trecutului. O transa haotica, dezorganizata, care te indeamna sa faci un lucru bun, dar practic inutil, se va intoarce la el oricum, si tu o stii bine.
- Dar, poate o sa fac sa inteleaga.
- Dar tu ai inteles, inainte sa apara el ? Si`a lasat ranita privirea in jos.
Eram pe punctul de a`i spune ca transa provocata de frica te paralizeaza, te lasa fara reactie, corpul nu mai raspunde, sufletul dispare. Ca s`ar fi speriat rau de tot daca destinul nu l`ar fi scos in cale pe el.
- E important sa lasi soarta, sa`si spuna cuvantul si sa hotarasca ce e mai bine pentru toti.
Nu parea convinsa, dar totusi s`a dat inapoi, si si`a indreptat grabita pasii spre cafenea, iar eu am urmat`o. Si`a ales la intamplare o masa, si si`a comandat o cafea. Am ramas acolo o vesnicie, fara sa scoatem o vorba, privindu`ne doar -fara un zambet, fara lacrimi, fara nimic-, si m`am intrebat oare ce lupte dadeau in sufletul ei acum.