Petrecusem jumatate din zi, in pat, citind. [ Lucru pe care il fac din ce in ce mai des, o pasiune pe care nu o credeam posibila, dar revenind...]. Terminasem cartea si mi`am incercat un timp gandurile. Vroiam sa potrivesc anumite piese, observasem de ceva vreme ca gandeam diferit, aveam noi idei , asupra vietii mele. Dar ma izbeam mereu de un zid, pe care scria urias: " Bacul !". Deja satula de cate ori primisem lectii asupra acestei teme [ Presiuni de la parinti, profesori, si prieteni, si da cred, ca de bine, dar nu pentru sanatate ], mi`am scuturat alene capul, in incercarea disperata sa fac imaginea sa dispara, dar n`am reusit. Si`apoi brusc, am inceput sa tremur speriata: Oare nu trebuia sa fac ceva ? Nu mai e prea mult timp, ca si asa trece al naibii de repede. Da, cu siguranta trebuia. Dar oare nu asta promisesem de fiecare data ? Am dus o lupta grea cu mine insumi pentru a nu ma ridica de acolo de unde stateam. Un gol total mi se asternu in minte. Eram ... chiar nu stiu daca as putea sa explic, ce am simtit, la momentul dat [ Obosita presupun psihic, fiindca incercam mereu sa caut anumite raspunsuri pentru prea multele intrebari care imi umpleau mintea, cand nu trebuia decat sa stau concentrata pe ce era cu adevarat real ]. Dar treptat , nelinistea a lasat locul meditatiei si am inceput sa`mi ascult sufletul, sau intuitia sau emotiile, in fine, depinde de cum simti. Orice ar fi fost acea parte din mine vroia sa vorbeasca, dar eu eram tot timpul ocupata, cu prostiile zilnice. Linistea ce ma inconjura, plutind agale, nemiscarea, tacerea m`a facut sa intru in legatura cu mine insumi. Si crezi sau nu, am invatat cate ceva despre lucrurile care ma preocupau, desi toate acele probleme, si agitatia erau departe cat timp am stat acolo nemiscata. M`am simtit convisa, ca urmatoarele decizii pe care aveam sa le iau erau cele corecte.

P.S: Pentru multi cartile, sunt pierdere de timp, dar pentru mine, cartile , inseamna sa visez cu ochii deschisi, si sa`mi deschid noi orizonturi.

Carti: Agatha Christie - Zece negri mititei.
                       - Cu cartile pe masa
                       - Oglinda sparta
                       - Trenul de Paddington
                       - Cele doua adevaruri
Oficial e scriitoarea mea preferata , avand in vedere tema cartilor.