Stii ... sunt momente in care nu ma simt tocmai ok, momente in care singuratatea e singura companie de care ma pot bucura, si tristetea si lacrimile care ma incearca din ce in ce mai des, in ultima vreme, tind sa indepartez persoanele la care tin, fiecare cuvant adresat mi se pare o insulta si ma intorc razvratita impotriva lor, ma simt slabita cand cineva imi tulbura gandurile, si ma fura din visare, poate nu o face cu intentie dar o simt ca pe o palma care`ncearca sa ma trezeasca, ca un dus rece, care vrea sa ma incalzeasca.
Momente in care ma simt inutila si o piedica pentru ceilalti, alteori imi doresc sa dispar, ca primul fulg de nea, ce se topeste pe pamantul inghetat, fara prea multe explicatii si fara sa ii fie simtita prezenta.
Dorinta de a fugi, de a ma ascunde, se simte`n fiecare particica a corpului, ma`nfior si`mi place, imi da o senzatie de bine. Simt venele pulsand violent si sangele cuprins de o pasiune amenintatoare, care`mi transforma trupul intr`o bomba cu ceas, gata , sa explodeze la cea mai mica atingere.
Nu stiu originea acestor stari, nici cand vin sau pleaca, stiu doar ca sunt prezente si o sa imi mai tina companie o vreme, sper ca odata cu caderea iernii, sa dispara, sa inghete si sa se desprinda usor, ca o frunza, la venirea toamnei.