Imi amintesc, mi`ai spus odata ca va fi bine, pentru ca asa spui tu, ca va fi diferit, si ca vei avea tu grija de mine, si in acea noapte asa a fost, disparuse ... cel putin, pana avea sa se intoarca, dar de data asta , eram singura, tu plecasesi de mult, nu mai era nimeni, sa`mi vegheze somnul si stiam cu siguranta ce va urma.


Ceasul batea ora 24, cand m`am trezit brusc, transpirata si gafaind puternic, si cu o durere imposibil de calmat. Tremuram incet sub plapuma, cu ochii atintiti in tavan si cu inima care`si cauta furioasa o cale sa`mi sara din piept. Am ramas asa o vreme, parca sedata, cu o vaga speranta ca durerea va trece, apoi mi`am adunat picioarele inconstient sub mine, am strans perna in brate  , am inclestat puternic din dinti, iar lacrimile au inceput sa`mi curga involuntar pe obraji , inghiteam in sec si respiratia mi`o luase razna, iar chinul la care eram supusa ma facea sa`mi pierd mintile. Trecuse mai bine de jumatate de ora si durerea era tot acolo, am coborât din pat, am incercat sa ma pun pe picioare, dar o usoara ameteala mi`o luase inainte si am cazut inapoi in fund printre asternuturi. Mi`am fortat picioarele din nou, si am mers teleghidata pana la baie. Mi`am clatit fața cu apa rece, dupa care mi`am indreptat privirea spre oglinda. Ochii imi erau rosii si obositi, obrajii uzi, imi straluceau in lumina becului, parul imi era ciufulit, iar eu privea ingrozita la chipul strain ce statea inaintea mea. Peste cateva minute m`am intors in camera, am cautat pe bajbaite prin intunericul gros ce se asternea in incapere sticla acu apa, am scos dopul, lichidul era cald, dar setea imi chinuia prea tare gatul si buzele uscate , ca sa`i mai dau vreo importanta, asa ca am inceput sa beau cu inghitituri lacome. Mi`am atintit ochii spre fereastra, am scos capul pe geam si `am ramas privind ingandurata la aleea pustie, ~ ce`si croia drum inainte mea ~,cu adierea placuta a vantului gadilindu`mi simturile, si cu durerea inca chinuidu`mi corpul secat si fara vlaga, stramband alene din nas, muscandu`mi buzele si frangandu`mi mainile reci, cu fiecare clipa in care aceasta se intetea. Am ramas acolo in aerul rece al diminetii, gandidu`ma la ziua ce va urma,si la durerea pe care o suportam cu fiecare secunda tot mai putin si stiam ca nu o sa treaca decat daca reuseam sa adorm la loc, apoi ca si cum cineva m`ar fi scuturat sa ma trezesc, mi`am amintit, mi`am indreptat pasii automat spre bucatarie, cautand ceva pastile, dar in zadar, nimic din ce era acolo, nu`mi era de folos, asa ca m`am intors dezamagita in camera, m`am asezat pe pat si m`am uitat disperata la ceas , era 3, trecuse o vesnicie, iar durerea  era prezenta si acum. Mi`am invelit trupul amortit in plapuma, am inchis ochii si gandurile mi`au fugit din nou la tine si ghici ce? , cand m`am trezit a doua oara, durerea disparuse, si in coltul buzelor imi statea atarnat un zambet, si stiam si motivul. Presupun ca ar trebui sa`ti multumesc, cu sau fara voia ta, mi`ai redat oarecum somnul, si mi`ai calmat durerea ce`mi frangea trupul, iar acum ... sunt pregatita pentru o noua zi.





P.S: Simt ca in viata mea totu`i trecator, dureaza o vreme , apoi intotdeauna urmeaza un final.