Încă o zi trecută doar ca să treacă. Încă o zi în care nervii mi-au fost la pământ, și ai mei pare ca altceva mai bun nu aveau de făcut decât să mă calce și mai tare pe bătătură. Și încerc pentru a 100a oară pe ziua de azi, să nu uit să respir, să mă calmez,și să nu fac ceva ce o să regret mai încolo. Și iar mă simt ca naiba, și iar nu-mi vine să fac nimic.
” Ieși afară ! ” a țipat la mine.
Ah mai lasă-mă dracu în pace ! Pot decide și singură când am chef să ies, sau să stau în casă. Și adevarul e că aș` fi ieșit, dar din nou ... ” apelatul orange nu poate fi contactat ”.
S-au dus zilele alea, s-au dus toate lucrurile frumoase în care credeam. Cred că am deschis ochii prea devreme, cred că mi s-au luat speranțele , înainte să mai cred în ceva.
S-au făcut praf toate. De la vise, la speranțe, la dragoste, la școală, la tot ce însemna lumea mea. Nu mai am chef să lupt pentru nimic. Mi-e indiferent , dacă mâine e la fel, sau se va schimba ceva. Pentru că  știu că nu o să se întâmple. Ca rămâne la fel...