” Nu se temea de dificultăţi: ceea ce o speria era obligaţia de a alege alt drum. Să aleagă un drum însemna să abandoneze altele... ” - Paulo Coelho.
Își răsuci de două ori părul, aranjându-l într-un coc simplu. Își clătina capul dintr-o parte în alta studiindu-și chipul palid, în oglindă. ” Aleg să continui ? Sau să renunț ? ” Și-ar fi dorit să găsească o cale să îmbine cele două întrebări în ceva avantajos.
” Să continue... era o altă luptă de dus, cu ea însăși, și restul... ” .
” Să renunțe... o făcea o lașă în ochii ei ”.
Îi era din nou frică. Se temea pentru viitorul incert, ce se încăpățâna să-și facă loc în viața ei, și pentru trecutul plin de amintiri amare, care o pândea la fiecare pas.
Nu putea să dea cu piciorul la tot ce primise până acum, dar știa că nu mai rezista unor noi dezamăgiri. Sufletul ei se sfărâma, cu fiecare zi care i se aduna la amalganul de sentimente care o sufocă.
Își îngroapă fața în palme, și un scâncet lung, îi străbate pieptul. Două lacrimi înghețate i se scurg pe obrajii fierbinți și roșii.
