Paris - te iubesc. [ Part III ].

- Da vrei sa te feresti odata !
- O da , scuze...

M`am ridicat furioasa de jos, mi`am trantit nervoasa palaria inapoi pe cap, si ma intorc sa`i spun ceva de dulce cand , observ ca desteptu` se uita la mine ca la nu stiu ce noutate.
- Ce ? Am ceva pe fata ? Atata`mi mai lipsea. Inceteaza sa te mai holbezi, si inca astept scuzele alea.

Ca si cum l`as fi trezit din visare, scutura perplex din cap si balbaie ceva...
- A da, scuze, de fapt ti`am zis sa te feresti...
- Asta inainte sau dupa ce ai cazut peste mine ?
- Pai...inainte.

Ma intorc si dau sa plec, cand cineva ma trage de mana ...
- Acum ce? ... ma rastesc enervata la culme, la el.
- Am uitat sa facem cunostiinta...si afiseaza un zambet tampit pe fata.
... [ Asta chiar vorbeste serios ? ]
- Eu sunt Jean-Luc, dat poti sa`mi zici Luke. Si tu ?
- Eu nimic, eu am plecat, si lasa`ma in pace !


  Frumoasa, nu cred ca am mai vazut asa ceva pana acum , si ce ochi ... Ăăă, trezeste`te Jean-Luc, nu`i de tine...dar totusi...
Jean-Luc, ramase mut privind in continuare la  fata care se pierdea in multime, indepartandu`se cu fiecare moment tot mai mult de el, cu inima batandu`i puternic in piept, si picioarele zvacnind de dorinta de a fuge dupa ea...