Sunt obosita. Am avut o droaie de invatat, si n`am reusit decat putin. Si nu mai stiu ce sa fac. Am nevoie de o vacanta. Sunt extenuata psihic si fizic la greu, si noptile abia adorm, si diminetile cand ceasul suna abia ma trezesc, ma foiesc nervoasa prin asternuturi si`mi spun somnoroasa “inca 5 minute”, si asa se fac 10 sau 15, pana ma hotarasc in sfarsit, sa ma trezesc, mormaind plictisita. Pierd notiunea timpului din ce in ce mai des. Nu mai stiu cand e azi si cand e maine, pur si simplu stiu ca trebuie.  Monotonia ma prinde si pe mine in sfarsit din urma, iar eu ii cedez neputiincioasa, pentru ca nu mai vad motive, sa zambesc, sau sa lupt, pentru ceva, am nevoie de "nou", in viata mea. In capul meu e o mare zumzaiala, uit mereu cate ceva si imi e din ce in ce mai greu sa ma tin pe picioare. Ma intreb oare , unde a ramas copila vesela, cu chef de orice,  oricand? Poate a murit odata cu sentimentele pentru tine.