...
Oglinda trecută de timp,incadrată intr-o ramă aurie , frumos sculptată, îi oglindește imaginea neînsuflețită , stăruind pentru incă o privire. Nu-și mai amintește cât timp a trecut, de când nu și-a mai privit chipul brunet in prezența ei. Ochii căprui , - genele fluturând alene, cochetând ușuratic - ,cu aceeași strălucire timpurie, aceeași poveste a cărui taină ei o păstreaza, privesc dincolo de ea , buzele sângerii, pătate de atâtea amintiri, buclele uriașe,de un castaniu sălbatic, aranjate atent ,  îi alcătuiesc structura imperfectă bântuită de trecutul ce îi chinuie deseori somnul. Își trece grăbită degetele peste cicatricea de pe obraz, și un fior rece, trezit dincolo de propriul adevăr, îi mângaie agale trupul, se-nfioară și-și ascunde chipul in podul palmelor, cafenii.  Deși a trecut o vreme, incă mai simte durerea, nu a dispărut. E vie, e acolo, și se hrănește din orgoliu, singurul lucru care îi ține companie. Nu se mai simte vie, e doar un trup gol, o fantomă a unui trecut, o iluzie a unui viitor.                       ...