- Dumnezeule, culcă-te ! E 2 dimineața...
Soră-mea țipa enervată lângă mine. I-am zâmbit simplu, și mi-am continuat lectura. A oftat adânc, și m-a lăsat în pace.
Dar cum puteam să dorm , când părțile interesante abia acum urmau ? Ochii, nu-mi făceau probleme ca de obicei, așa că în noaptea ce a trecut, plăcerea a crescut cu fiecare rând, cuvânt în parte. Nu știu cât de bine e să-mi petrec timpul așa, dar pentru mine e o plăcere, niciodată o pierdere.
O oră mai târziu, am auzit pașii mamii traversând holul întunecat, și-am știut că e momentul să închei. Dacă era să-i suport iarăși replicele, puteam foarte bine să o fac și când veneam de la școală , deși nu o condamn, știu că o face pentru că îmi vrea binele.
6:30 - Nu pot să spun că cele trei ore dormite, însemnau prea mult, pentru organismul meu, dar totuși, când m-am trezit simțeam o stare de bine. Am mai așteptat vreo cinci minute, să mă pot foi și întinde în voie, mi-am făcut dușul de dimineață, puțină pudră, un strat de rimel dat în grabă, și hainele luate în fugă. M-am oprit în fața oglinzii, m-am privit îndelung, am ridicat din umeri, și mi-am zis ca arăt acceptabil. Mai erau vreo zece minute, înainte să plec, în care puteam lua liniștită micul dejun. ” Acum de-aș găsi și fructele ! ” m-am încruntat, în timp ce verificam frigiderul. Fusesem atât de amețită , și îmbătată în propria-mi fericire, că nu observasem platoul pe blat. ” Într-una din zile, n-o să-ți găsești capul ! ” m-am certat veselă.
Ca de obicei, paltonul era la locul lui, dar fularul, niciodată nu. Mă întrebam deseori, unde îl puneam, sau unde îl arunca soră-mea, pentru a-l pune pe al ei. În sfârșit îl găsesc, strecor cheia în broască, răsucesc de două ori, și aerul rece de iarnă, mă izbește puternic în față. Ai zice că m-am obișnuit deja cu asta, dar nu. Inspir puternic, să acumulez aer proaspăt în plămâni, și-mi fac drum înspre școală.
- Hei, ce faci ? Ai ajuns la școală ?
La capătul celălalt al telefonului L. abia bâlbâia ceva.
- E în regulă, ne vedem acolo !
Ei ,se pare că de data asta nu eram prima în clasă, numai bine, oricum aveam nevoie de tema la chimie. Mulțumesc , S. :)). Era începutul unei alte zile la școală, iar dacă nu a fost evident în fraza de mai sus, nu-l încep întotdeauna tocmai cu bine.
A trecut și ziua asta, în pauză cu capul în carte , chiar și în unele ore ” mai ” libere. Nu știu, sincer, realizez că nu mă pot abține. La sfărșitul cărții, satisfacția mea a fost și mai mare , deoarece, sunt fată, și presupun că oricine adoră un final fericit :-??. Somnul , m-a cuprins repede în mrejele lui, și-am adormit, fără prea multe rețineri.
Sunt trează, de vreo oră, și-mi fac curaj să scriu ceva pe blog, să-mi las epuizarea din ziua de azi, să-și spună cuvântul. Eram destul de morocănoasă , când m-am trezit, dar acum mi-am revenit. Și cine știe, cât de mult o să rezist tentației să mai citesc încă o carte, înainte de ziua de mâine... de fapt,dacă stau să mă gândesc , astăzi e marți, și e serialul, deci , până la urmă, voi sta trează oricum , doar că ocupată cu altceva. De aici încolo, las aceste rânduri, să-și facă loc pe blog, încă o zi trecută din viața mea...
