Repet același paragraf din ”poveste” până simt că îl știu pe de rost. Îmi place să îl recitesc. Mă face să visez la povestea mea. Și apoi mii de gânduri, își croiesc drum în interiorul meu.
Se spune că ... nu e de ajuns să îți dorești, trebuie să lupți pentru acel ceva pe care îl vrei, dar eu nu o fac. Aștept doar... Vreau să am răbdare...
Până atunci, mă voi cufunda în lumea lor, una atât de diferită de a mea. Voi învăța și acum, cât și atunci. Dar până acolo ... aștept ...
P.S: Sună încurcat, dar mai mult de atât despre subiect nu vreau să vorbesc. Îmi e bine așa... pe moment. ^.^
